Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
te, sau de la locurile lor preferate de lîngã foc. Legasem
un clopoþel de o zgardã la gîtul lui Lulu ºi, într-o vreme,
cînd auzeau clinchetul ei apropiindu-se prin casã, cei doi
cîini se ridicau resemnaþi din culcuºurile lor încãlzite, în
faþa ºemineului ºi se duceau sã se aºeze în altã parte a
66
camerei. Dar nimeni n-ar fi putut avea o purtare mai
blîndã ca Lulu cînd venea sã se culce în faþa focului, întocmai
ca o lady desãvîrºitã, care-ºi adunã sfioasã fustele
pe lîngã ea, nevrînd sã ºadã nimãnui în drum. Laptele îl
bea cu o expresie de politeþe ºi pedanterie, obligatã parcã
de amabilitatea exageratã a vreunei gazde. Insista sã fie
scãrpinatã dupã urechi, cu acea îngãduinþã dulce a soþiei
ce permite soþului ei ºi cîte o mîngîiere mai îndrãzneaþã.
Cînd a mai crescut, ajungînd acum în floarea frumuseþii
ºi a tinereþii sale, Lulu era o cãpriþã zveltã, cu delicate
rotunjimi, iar din vîrful nasului pînã în vîrful copitelor
de o inimaginabilã frumuseþe. Arãta ca o ilustraþie
migãlos pictatã la poezia lui Heine despre acele înþelepte
ºi blînde gazele care trãiesc pe malul fluviului Gange.
însã, de fapt, Lulu nu era blîndã, ci avea, cum se spune,
numai draci în ea. Afiºa, în cel mai înalt grad, acea
trãsãturã tipic femininã de a apãrea tot timpul în defensivã,
concentratã în a-ºi pãstra integritatea fiinþei, cînd,
în realitate, era pornitã, cu toatã forþa ei, în ofensivã.
Contra cui ? Contra întregii lumi. Toanele ei scãpau oricãrui
control sau calcul ºi se repezea chiar ºi la calul meu,
dacã nu îi plãcea de el. Mi-aduc aminte de bãtrînul Hagenbeck
din Hamburg, care spunea cã, dintre toate rasele
de animale, carnivorele inclusiv, cerbicidele sînt de cea
mai puþinã încredere ºi cã te poþi baza mai degrabã pe
un leopard decît pe un cãprior de care, mai devreme sau
niai tîrziu, te vei trezi lovit pe la spate.
Lulu era mîndria casei noastre pînã ºi atunci cînd se
purta ca o tînãrã cochetã ºi neruºinatã ; ºi totuºi nu reu-
ºeam s-o facem fericitã. Uneori pleca de-acasã timp de
cîteva ore, sau chiar cîte o dupã-arniazã întreagã. Alteori,
cînd o apucau toanele, iar nemulþumirea ei faþã de tot ce
o înconjura atingea apogeul, executa, pentru sufletul ei,
pe gazonul din faþa casei, un dans rãzboinic ce semãna
cu o scurtã incantaþie zigzagatã adusã lui Satan.
„O, Lulu", mã gîndeam eu, „ºtiu cã eºti minunat de
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (58 of 339)28.01.2005 15:21:00