Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
cere atît pentru el cît ºi pentru mine sã vorbim limba
danezã, astfel cã schimbam între noi multe impresii despre
întîmplãri neînsemnate de la fermã doar pentru simpla
bucurie de a vorbi. Numai cã eu n-aveam întotdeauna
rãbdare cu el, cãci, odatã venit, era greu sã-l faci sâ se
opreascã din'vorbã, sau sã se-ntoarcã la casa lui ; în cursul
întîlnirilor noastre zilnice avea, dupã cum era ºi de aºteptat
din partea lui, foarte mult din Bãtrînul Marinar *.
Fusese mare meºter ia fãcut nãvoade pentru-pescuit —
cele mai bune nãvoade din lume, dupã spusa lui —, dar
aici, în bungalow-ul sãu de la fermã, confecþiona fczbo-
Iws — bice de-ale bãºtinaºilor tãiate din piele de hipopotam.
Pielea o cumpãra de la bãºtinaºi sau de la fermierii
din preajma Lacului Naivasha, iar, dacã avea noroc, 'putea
? scoate ºi cîte cincizeci de kibokos dintr-o piele. Mai
am încã ºi acum o cravaºa de cãlãrie pe care mi-a dãruit-o
el ; este un bici minunat. Aceastã activitate însã producea'
o duhoare teribilã în jurul casei lui, întocmai ca
duhoarea persistentã din apropierea cuibului vreunei pãsãri
bãtrîne de pradã, ce trãieºte de pe urma cadavrelor.
Mai tîrziu, cînd am fãcut un iaz pe terenul fermei, îl gãseam
aproape mereu stînd singur pe mal, cufundat în
gînduri profunde, cu umbra întinzîndu-i-se lung pe apã,
ca a unei pãsãri marine închise într-o grãdinã zoologicã.
* Vezi nota pag. 327. (N. t.rad.)
55
Moº Knudsen avea în pieptul sãu scobit ºi costeliv
inima simplã, asprã, irascibilã ºi nestãpîmtã a unui bãietandru
înflãcãrat de dragostea neîntinatã pentru luptã ;
era un mare ºi romantic bãtãuº ºi combatant. ªtia sã
urascã precum nimeni altul, clocotind mereu de indignare
ºi de mînie împotriva tuturor oamenilor ºi instituþiilor cu
care avea de-a face ; invoca cerul sã prãvãleascã foc ºi o
ploaie de pucioasã peste ei ºi „picta dracul pe perete" —
cum spunem noi, danezii — într-o manierã michelangelescã.
Era din cale-afarã de fericit cînd avea prilejul de
a urechea pe cineva, întocmai ca un bãieþel care întãritã
doi cîini sã se batã, sau o pisicã ºi un cîine. Era impresionant
ºi formidabil faptul cã — dupã o viaþã lungã ºi
grea ºi cînd, în sfîrºii, ca sã spun aºa, fusese aruncat într-un
golf cu apele liniºtite, unde putea sta în tihnã, cu
toate pînzele adunate — Moº Knudsen încã mai tînjea
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (47 of 339)28.01.2005 15:21:00