Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
redusesem personalul alb de pe plantaþie ºi aveam un
bungalow liber pe care i-l puteam oferi, astfel cã a venit
ºi a locuit la fermã timp de ºase luni de zile încheiate.
Fãcea o figurã ciudatã la ferma mea de la munte : era
într-atît de mult o creaturã a mãrii, îneît pãrea cã aveam
printre noi un albatros cu aripile tãiate. Era pur ºi simplu
frînt de greutãþile vieþii, de boli ºi de bãuturã, încovoiat
ºi strîmb, cu acea culoare curioasã a oamenilor cu
pãr roºu încãrunþiþi; de parcã ºi-ar fi pus cenuºã în cap,
sau de parcã, mediul sãu marin l-ar fi marcat sãrîndu-l.
Ardea însã în el o flacãrã nestinsã, pe care nici o cantitate
de cenuºã n-o putea înãbuºi. Se trãgea dintr-un neam
de pescari danezi ºi fusese marinar, iar mai tîrziu. unul
dintre primii pionieri în Africa — împins încoace, numai
el ºtia de care vînt.
Moº Knudsen încercase multe lucruri la viaþa lui, de
preferinþã pe acelea care aveau de-a face cu marea, cu
peºtii sau cu pãsãrile ºi cu-nici umil din ele nu se pricopsise
vreodatã. Mi-a povestit cã într-o vreme fusese
proprietarul unei întreprinderi de pescuit pe malul Lacului
Victoria, cu mulþi kilometri- de nãvoade, cele mai
bune din lume ºi cu o barcã cu motor. în timpul rãzboiului
însã, totul s-adus pe copcã, în povestirea acestei tragedii
a lui apãrea momentul sumbru al unei fatale neînþelegeri
sau trãdãri din partea unui prieten. Nu ºtiu bine
care din ele. cãci povestea nu suna la fel de fiecare datã
54
cînd mi-o repeta ºi, ajuns în acest punct al ei, cãdea pradã
celei mai teribile stãri de revoltã. Cu toate acestea, un
sîmbure de adevãr era în povestirea lui, cãci, în compensaþie
pentru paguba suferitã, cît timp a trãit la mine, guvernul
i-a plãtit un gen de pensie în valoare de un shilling
pe zi.
Toate aceste amãnunte mi le-a istorisit în mai multe
? înduri, cînd venea pe la mine în vizitã. Se refugia adesea
în casa mea, cãci nu se simþea bine în bungalow-ul lui.
Bãieþaºii localnici, pe care i i-am dat sã-i fie servitori,
fugeau de la el întruna, fiindcã-i speria repezindu-se orbeºte
la ei, cu capul înainte, învîrtindu-ºi bastonul prin
aer. Cînd era însã bine dispus, ºedea pe veranda mea la
o ceaºcã de cafea ºi-mi cînta de unul singur ºi cu mare
energie o mulþime de cîntece patriotice daneze. Era o plã-
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (46 of 339)28.01.2005 15:21:00