Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
nici în altul; era clar cã-ºi socotea misiunea încheiatã din
clipa în care mã trezise. „Ei da", mi-a spus el, „s-ar putea.
Dar eu am crezut cã-i mai bine sã fii treazã dacã e totuºi
Dumnezeu ºi dacã vine încoace."
' SÃLBATICUL DIN CASA IMIGRANTEI
într-un an ploile cele mari n-au cãzut.
E o încercare teribilã, copleºitoare, iar fermierul care
a trecut prin ea n-o va uita niciodatã. Ani de zile mai
tîrziu, departe de Africa ºi în clima umedã a unei þãri
nordice, va tresãri noaptea la auzul unei averse bruºte de
ploaie ºi va striga : „în sfîrºit, în sfîrºit".
în anii normali, ploile cele mari începeau în ultimele
sãptãmîni ale lunii martie ºi durau pînã spre mijlocul lui
iunie. Pînã la sezonul marilor ploi lumea devenea, în
chip febril, cu fiecare zi, tot mai încinsã ºi mai uscatã,
la fel ca în Europa înaintea unei furtuni puternice, doar
cã mult mai intens.
Tribul Masai, care erau vecinii mei de cealaltã parte
a rîului, dãdeau foc la aceastã vreme cîmpiilor uscate ca
iasca, spre a avea iarbã nouã ºi proaspãtã pentru vitele .
îor odatã cu primele ploi, iar aerul 4ansa pe deasupra
cîmpurilor, încins de mãreþul incendiu ; lungile straturi
de fum cenuºiu sau colorate în nuanþele curcubeului se
rostogoleau pe deasupra ierburilor, iar dogoarea ºi mirosul
de ars pluteau ca scuipate de un furnal peste pãmînturile
cultivate.
Nori gigantici se adunau ºi se împrãºtiau din nou pe
deasupra þinutului ; în depãrtare un ropot uºor de ploaie
desena o dungã oblicã albastrã de-a curmeziºul orizontului,
întreaga lume n-avea decît un singur gînd.
într-o searã, cu puþin înainte de apusul soarelui, tot
decorul se strîngea în jurul tãu, colinele se apropiau ºi
-arãtau masive, impunãtoare, cu coloritul lor clar, albastru
închis ºi verde. Cîteva ceasuri mai tîrziu ieºcai afarã,
vedeai cã stelele dispãruserã ºi simþeai aerul nopþii blînd
ºi profund ºi încãrcat de semne binefãcãtoare.
Cînd un vuiet ce tot creºtea cu iuþealã începea sã pluteascã
pe deasupra capului tãu, era vîntul foºnind prin
42
pãdurile de copaci înalþi, nu ploaia. Cînd alerga peste
faþa pãmîntului, era vîntul prin hãþiºuri ºi ierburi înalte,
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (34 of 339)28.01.2005 15:21:00