Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
ginaþiei, dar în interiorul experienþei.
Gustav Mohr a venit cu.maºina lui încã din zorii zilei,
ca sã mã însoþeascã pînã la garã. Era o dimineaþã rãcoroasã,
dar aerul ºi peisajul din jur "hu prea aveau nici
unul din ele culoare. Gustav Mohr însuºi arãta palid ºi
clipea mereu ºi mi-am amintit ce-mi povestise odatã la
Duiban un cãpitan de balenierã norvegian, cã norvegienii
sînt neînfricaþi în faþa unei furtuni, ân schimb sistemul
lor nervos nu suportã o situaþie calmã. Am luat
împreunã ceaiul pe masa dintr-o piatrã de moarã, cum
raai fãcusem de-atîtea ori pînã atunci. De aici, cãtre vest,
colinele din faþa noastrã, cu uºoare, pînze de ceaþã prin
351
vãiugile dintre «le, trãiau cu multã gravitate îricã un
moment din multimilenara lor dãinuire. Mie mi-era la
fel de frig de parcã aº fi fost acolo.
Bãieþii mei de casã erau încã în locuinþa goalã, darea
sã spun aºa, îºi mutaserã deja existenþa prin alte
locuri, iar familiile ºi bruma lor de avere fuseserã trimise
dinainte. Femeile lui Farah, împreunã cu Saufe
plecaserã cu o zi înainte cu un camion în colonia somalezã
de la Nairobi. Farah avea sã mã-nsoþeascã pînã la
Mombasa, la fel ca ºi bãiatul cel mic al lui Juma, Tumbo,
pentru cã acesta-ºi dorea cel mai mult ºi mai mult pe
lume" o cãlãtorie cu trenul; iar cînd i s-a oferit, ca dar
de adio, sã aleagã între o vacã ºi un drum pînã la Mombasa,
el a ales, fãrã vreo umbrã de ezitare, drumul.
Mi-am luat, în fine, rãmas bun de la fiecare din ei în
parte ºi, în clipa cînd am ieºit din casã, deºi fuseserã instruiþi
tot timpul sã închidã uºile prin locuinþã, au lãsat
de data aceasta uºa deschisã larg în urma mea. Era un'
gest atît de tipic pentru gîndirea bãºtinaºã, ca ºi cum ar
fi vrut sã spunã sã mã întorc din nou, sau' poate voiau
sã sublinieze cã nu mai aveau dupã cine sã-nchidã uºile
ºi cã de-acum înainte acestea puteau rãmîne deschise
spre toate cele patru vînturi. Farah conducea maºina
încet, în ritmul aºezat al unei cãmile, pînã am trecut ºi
de cotul aleii, iar casa a dispãrut în urma noastrã.
Cînd am ajuns în dreptul iazului de la fermã, l-am întrebat
pe Mohr dacã puteam sã ne oprim o clipã ºi am coborît
sã fumez o þigarã pe malul lui. Am zãrit cîþiva peºti prin
apã, ce aveau sã fie pescuiþi ºi mîncaþi de niºte oameni
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (316 of 339)28.01.2005 15:21:02