Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
în cinstea cui dansa, fiindcã eu încetasem sã mai exist.
Poate-ºi închipuiau cã, în realitate, fusese deja þinutã,
o ngoma grozavã, fãrã pereche ºi de o, asemenea strãlucire
incit anula orice altã posibilã încercare, iar cînd avea
sã fie gata, de fapt totul se va fi încheiat.
Un mic cãþel bãºtinaº, pe gazonul din faþa casei, profitînd
de liniºtea coborîtã, a început sã hãmãie sonor ºi în
mintea mea am ºi auzit ecoul :
»?
A,ud cum latrã cãþelanãrii, haita
Dã buzna sã mã muºte, marº, cãþea..*
Kamante, care fusese însãrcinat cu împãrþitul tutunului
dupã dans, acum, în virtutea obiºnuitei sale inventivi-
* Regele Lear, actul III, scena 6. In româneºte de Mihnea
Ghecrghlu, în volumul W. Shakespeare, Teatru,. E.P.L.U., Bucureºti,
1864. (N. trad.)
343
taþi tãcute, a considerat momentul potrivit, pentru a-ºi
intra în rol ºi a ieºit în faþã cu un calãbash plin de tutun
de prizat. Farah i-a fãcut semn sã treacã la locul lui,
însã Kamante era ºi el Kikuyu, de conivenþã cu bãtrînii
dansatori ºi ºi-a vãzut mai departe de treabã. Tutunul
de prizat era o realitate. L-am distribuit bãtrînilor aflaþi
de faþã. Dupã un scurt rãstimp au plecat cu toþii, care
încotro, înspre casele lor.
Persoanele care &u regretat cel mai tare plecarea mea
cred cã au fost bãtrînele de la fermã. Aceste femei Kikuyu
avuseserã o viaþã grea ºi deveniserã tari ca stînca sub
încercãrile ei amare, întocmai ca niºte catîri bãtrîni care
te muºcã dacã reuºesc sã ajungã pînã la tine. Efau mai
rezistente la boli decît bãrbaþii lor, dupã cum mi-a fost
dat sã aflu - în practica mea medicalã, mai neîmblînzite
decît aceºtia ºi mai incapabile — cu agresivitate chiar —
de a admira, indiferent ce, la ceilalþi oameni. Nãscuserã
destui copii la viaþa lor ºi îi vãzuserã pe mulþi murind ;
pe aceste femei nimic nu le mai speria. Cãrau sarcini
mari de lemne de foc — cu cîte un ham petrecut pe
frunte, ca sã-ºi pãstreze echilibrul — de trei sute de
livre* odatã, tremurînd sub greutatea lor, dar neîmblînzite
ºi neînfrînte ; munceau pãmîntul uscat din shambas, încovoiate
din zorii zilei ºi pînã seara tîrziu. „Acolo el stã
ºi îºi pîndeºte prada ; ochii sãi strãpung depãrtãrile,,,
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (313 of 339)28.01.2005 15:21:02