Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
miliar.
Masaii, cînd au fost mutaþi din fostul lor þinut, la nord
de calea feratã, în rezervaþia în care trãiesc ºi azi, ºi-au
luat cu ei numele rîurilor, al dealurilor ºi al cîmpiilor ºi
le~au dat rîurilor, dealurilor ºi cîmpiilor din teritoriul cel
nou. Cãlãtorul este indus în eroare, Masaii ºi-au luat drept
leac rãdãcinile lor tãiate, încercînd, în exil, sã-ºi pãstreze
trecutul cu ajutorul unor formule ºi denumiri.
Acum, din acelaºi instinct de autoconservare, se agãþau
unii de ceilalþi ºi clãcaºii mei. Dacã tot trebuiau sã
plece de pe pãmîntul lor, mãcar sã fie înconjuraþi de oameni
care îl cunoscuserã ºi care sã poatã depune mãrturie
în privinþa identitãþii lor. Astfel ar mai fi putut vorbi,
timp de cîþiva ani poate, despre geografia ºi istoria fermei
ªi ceea ce Unul ar fi uitat ºi-ar fi amintit precis celãlalt.
341
In situaþia de-acum însã îi încerca ruºinea de a se stinge
definitiv.
„Du-te, Msabu", mã îndemnau ei, „du-te pentru noi la
selikali ºi obþine sã ne putem lua toate vitele în locul cel
nou unde o sã mergem ºi sã rãmînem împreunã, om
unde o fi."
Astfel a început pentru mine un lung pelerinaj, sau o
rãtãceaiã dupã cerºit, care mi-a ocupat ultimele luni trãite
în Africa.
în folosul bãºtinaºilor mei Kikuyu m-am dus mai întîi
la Comisarii Districtuali de la Nairobi ºi Kiambu, apoi la'
Departamentul pentru Problemele Bãºtinaºe ºi Ja Oficiul
Teritorial, iar în final la însuºi guvernatorul Sir Joseph
•Byrne, pe care nu îl cunoscusem încã, deoarece abia venise
din Anglia. Pînã la urmã am ºi uitat de ce mã mai
dusesem. Uneori trebuia sã stau ºi cîte o zi întreagã la
Nairobi, sau sã încerc în acelaºi loc de cîte douã-trei ori
într-o zi. întotdeauna gãseam ia întoarcere cîþiva clãcaºi
postaþi în. faþa casei mele, dar niciodatã vreunul din ei
nu m-a întrebat ce noutãþi aveam, ci stãteau acolo cu toþii
de veghe spre a-mi transmite, printr-o magie localã necunoscutã
mie, elan în ceea ce mã angajasem sã fãptuiesc.
Funcþionarii guvernului colonial aveau multã rãbdare
ºi erau foarte îndatoritori. Dificultãþile în cazul de faþã
nu ei le creaserã, ci totul era sã se gãseascã, î'n Rezervaþia
Kikuyu, o suprafaþã de pãmînt neocupatã ºi suficient
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (307 of 339)28.01.2005 15:21:01