Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
între douã femei care sînt prietene ºi dintre care una îºi
manifestã profunda compasiune pentru necazul celeilalte..
E un adevãr de la sine înþeles cã prietena mai norocoasã
îºi va repeta întruna în-mintea ei : „O, Doamne, bine cã
nu sînt eu". Ceea ce nu provoacã vreun sentiment ostil
între cele douã, ci dimpotrivã, le apropie ºi mai mult, dînd
un caracter rnai personal ceremonialului compasiunii. Cred
cã bãrbaþii nu pot nici prea uºor, nici cu prea mult elan
invidia sau triumfa asupra altor bãrbaþi. Dar nu încape
discuþie cã mireasa triumfã asupra domniºoarelor de
onoare, iar vizitatoarele unei lãuze o- invidiazã pe mama
noului nãscut ; ºi nici una din pãrþi nu se simte mai rãu
pentru acest motiv. O femeie care a pierdut o sarcinã îi
poate arãta unei prietene hãinuþele copilului care n-a fost
sã fie, conºtientã cã .prietena îºi va repeta în sinea ei : „O,
Doamne, bine cã nu sînt eu" ºi pentru amîridouã ar fi o
atitudine fireascã ºi potrivitã. La fel a fost cu Ingrid ºi
338 »
cu mine. în timp ce ne plimbam pe terenul fermei, ºtiam
cã se gîndea la ferma ei, mulþumind din suflet cerului cã
o mai avea ºi agãþîndu-se de ea cu toate puterile sale,
drept care eu ºi ea ne-am împãcat de minune atunci. Deºi
eram îmbrãcate amîndouã în pantaloni ºi haine kaki uzate,
eram de fapt un cuplu mitic de femei, învãluite una în
alb, cealaltã în negru, formînd o unitate complementarã,
ca douã ursite ale vieþii de fermier pe continentul african.
Cîteva zile mai tîrziu, Ingrid ºi-a luat rãmas bun de
la naine ºi a plecat cu trenul spre Njoro.
Acum nu mai puteam ieºi nici cãlare, iar plimbãrile
fãrã cîini deveniserã tãcute ºi cam anoste, dar, slavã Domnului,
îmi mai pãstrasem încã maºina ºi eram bucuroasã cã
o mai aveam, cãci în acele ultime luni îmi rãmãseserã o
mulþime de treburi de rezolvat.
De pildã, soarta clãcaºilor mei mã apãsa întruna pe con-
ºtiinþã. Cum oamenii care cumpãraserã ferma aveau de
gînd sã desfiinþeze plantaþia de cafea, sã parceleze tot domeniul
ºi sã îl vîndã ca teren imobiliar, se înþelege cã nu
le mai trebuiau nici clãcaºi, iar, de îndatã ce vînzarea a fost
perfectatã, le-au dat tuturor un .preaviz de ºase luni în care
sã-ºi facã bagajele ºi sã se mute în altã parte. Pentru clãcaºi
a fost o hotãrîre neprevãzutã ºi uluitoare, cãci ei
trãiserã mereu cu iluzia cã acel pãmînt era al lor. Mulþi
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (304 of 339)28.01.2005 15:21:01