Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
? panta era cam abruptã. Pînã acum fusese liniºte în
þul *jar cînd bãieþii mei au început sã sape, am auzit
Jur'uj rãspunzîndu-le dintre coline, repetînd bufniturile
poeþilor, asemeni unui lãtrat de cãþel.
Au sosit cîteva maºini de la Nairobi ºi am trimis un
h"stinaº sã le arate drumul, cãci într-un peisaj atît de mare
-ar fi putut observa micul grup de oameni adunaþi lîngã
n mormînt pierdut în hãþiºuri. Au apãrut ºi somalezii
din Nairobi, ºi-au lãsat ºaretele cu catîri jos, pe ºosea ºi
aU venit încet pînã la noi, în grupuri de cîte trei sau patru,
îndoliaþi dupã obiceiul lor, cu capetele înfãºurate complet
si izolaþi de tot restul vieþii. Cîþiva prieteni ai lui Denys
din nord ºi din interior, care aflaserã de. moartea sa, au
sosit din Naivasha, Gil-Gil ºi Elmenteita, cu maºinile pline
de noroi, dupã un drum lung, parcurs în. mare vitezã.
Acum atmosfera se mai înseninase ºi cele patru vîrfuri
ale colinelor se înãlþau deasupra noastrã pe cer.
Aici, pe la începutul dupã-âmiezii, a fost adus ºi Denys
de la Nairobi, urmînd vechiul sãu drum de saf ari spre
Tanganika, într-un camion ce înainta foarte încet din
cauza drumului ud. Cînd au ajuns la ultima porþiune
abruptã, au dat jos sicriul ºi l-au purtat pe umeri : era.
îngust ºi învelit în steagul englez. Cînd a fost coborît în
groapã, tot peisajul s-a schimbat ºi a devenit decorul lui
firesc, la fel de mut precum era ºi el, dealurile se înãlþau
solemne, ele ºtiau ºi înþelegeau ce anume le încredinþam
în acele clipe ; în scurtã vreme au luat ceremonia pe cont
propriu, era un dialog între ele ºi sicriul lui Denys, iar
cei de faþã au rãmas mai departe un pîlc restrîn's de spectatori
ai peisajului în care se aflau.
Denys ºtia ºi urma întocmai toate obiceiurile podiºului
african ºi, mai bine decît oricare alb .din þarã, îi cunoºtea
pãmîntul ºi anotimpurile, vegetaþia ºi fauna sãlbaticã,
vînturile ºi mirosurile. îi studiase schimbãrile de
cumat, îi observase oamenii, norii ºi stelele noaptea. Aici,
Pe coline, îl vãzusem eu însãmi doar cu puþin timp în
Urmã stînd în picioare, cu capul gol, sub soarele dupã-
323
amiezii, privind în zare peste þinut ºi ridieîndu-ºi binoclul
la ochi, ca sã descopere tot ce mai era de descoperit
Fãcuse din aceastã þarã þara lui, iar ochii ºi mintea lui o
schimbaserã, mareînd-o cu propria sa individualitate «i
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (290 of 339)28.01.2005 15:21:01