Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
Nu mai fusesem niciodatã în locuinþa lui Kinanjui.
Acest adevãrat castel regal era cu mult mai mare decît
colibele obiºnuite, dar, cînd am pãtruns înãuntrul lui,, nu
am avut impresia cã ar fi prin ceva mai luxos mobilai decîc
celelalte. Avea un pat fãcut din beþe ºi din Mie de vite
ºi cîteva scaune mici de lemn. Douã-trei focuri ardeau pe
lutul bãtãtorit de pe jos, cãldura din coliba era de-a dreptul
sufocantã, iar fumul atît de gros încît la început nu am
distins pe nimeni dinãuntru, deºi tot pe jos era aºezat ºi
un felinar de vînt. Cînd ne-am mai obiºnuit cu atmosfera,
ara vãzut cã erau trei bãtrîni acolo, poate unchi sau consilieri
de-ai lui Kinanjui, încã o femeie, foarte bãtrînã, sprijinitã
în toiag ºi care stãtea foarte aproape de pat, o fetiþã
drãguþã ºi un bãiat de vreo treisprezece ani — cine
ºtie de constelaþie nouã, produsã de acel magnet, era societatea
de faþã din camera mortuarã a marelui ºef de trib.-
Kinanjui zãcea cu ochii în tavan. Trãgea sã moarã, era
deja pe jumãtate intrat în moarte ºi dezintegrare, iar duhoarea
ce-o rãspîndea era atît de grea încît la început n-am
îndrãznit sã deschid gura ca sã rostesc vreun cuvinþel, de
teamã sã nu vomit. Bãtrînul era în întregime gol ºi stãtea j
culcat pe un pled scoþian pe care i-l dãdusem eu odatã, ;
însã probabil cã nu suporta nici o apãsare, cît de micã, pe ?
piciorul sãu infectat. De altfel, piciorul era îngrozitor la_*
vedere ºi atît de inflamat cã nu se mai distingea genunchiul,
iar în lumina, lãmpii am vãzut cã de la ºold la talpã
era brãzdat de lungi fuioare galbene ºi negre. Sub el, pledul
era pãtat ºi ud, ca ºi cum apa i s-ar fi scurs din pkior
întruna.
Fiul lui Kinanjui care venise dupã mine la fermã a
adus un vechi scaun european, cu un picior mai scurt de-
304
cit celelalte ºi mi l-a pus ca sã ºed pe el foarte aproape
de patul bãtrînului.
Capul ºi corpul lui Kinanjui erau atît de descãrnate cã
toatã structura scheletului sãu imenª ieºea în evidenþã ºi
semãna cu o statuie de lemn neagrã ºi uriaºã, cioplitã de
un cuþit grosolan. Dinþii ºi limba i se zãreau printre buzele
întredeschise. Ochii-i erau pe jumãtate înneguraþi ºi lãptoºi
în mijlocul feþei brune. Dar încã mai putea sã vadã ºi,
cînd m-am apropiat de pat. ºi-a întors privirile cãtre mine
ºi nu ºi le-a mai mutat cît timp am rãmas lîngã el în colibã.
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (273 of 339)28.01.2005 15:21:01