Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
afarã de cîteva petice uscate de frunze atîrnînd din tulpinile
rupte ºi pustiite. Grãdina mea de pe malul rîului,
irigatã ºi menþinutã verde, arãta ca un morman de praf —
legume, flori ºi plante aromate, nimic nu mai exista.
Shambas ale clãcaºilor mei erau ca niºte fîºii de teren
desþelenit ºi ars, nivelat de insectele tîrîtoare, cu cîte o
lãcustã moartã pe alocuri în praf drept unic rod al pãmînþului
devastat. Clãcaºii stãteau ºi priveau la ele. Bãtrînele,
care sãpaserã ºi sãdiserã acele shambas-cu preþul
unor eforturi supraomeneºti, ridicau neputincioase pumnii
spre ultimele umbre palide de pe cer.
O mulþime de lãcuste moarte rãmîrseau pretutindeni în
urma armatei ce înainta. Pe drum, unde se aºezaserã sã
se odihneascã ºi trecuserã ºarete sau cãruþe cãlcîndu-le la
întîmplare, acum, dupã ce roiul se îndepãrtase, urmele
roþilor erau marcate pînã departe, cît cuprindeai cu ochii,
de trup uºoare de lãcuste moarte.
îºi depuseserã ouãle în pãmînt. Dupã un an, la sfîrºitul
ploilor celor mari, apãreau puieþii negri-maronii — lãcustele
în prima fazã a existenþei, care nu pot zbura, ci
sg. tîrãsc pe sol ºi care devoreazã tot ce gãsesc în calea lor.
Cînd mi s-au terminat ºi banii ºi n-am mai avut din ce
scoate alþii, am fost nevoitã sã-mi vînd ferma. Cumpãrãtorul
era o mare companie din Nairobi. Oamenii aceia Considerau
cã terenul era prea sus pentru a fi cultivat cu
cafea, iar agricultura nu-i interesa defel. Intenþia lor era
de a smulge toþi arborii de cafea, de a împãrþi domeniul
111 Parcele mici ºi de a construi pretutindeni drumuri, apoi,
297
cu timpul, cînd Nairobi urma» a se extinde spre vest, de a
vinde parcelele respective ca teren de construcþie pentru
interesaþi. Toate aceste se petreceau cãtre sfîrºitul anului.
însã, chiar ºi în acele condiþii, nu cred cã aº fi aflat tãria
necesarã de a renunþa la ferma mea, dacã n-ar fi intervenit
un element anume. Recolta de cafea, încã necoaptã
pe copaci, aparþinea foºtilor proprietari ai fermei, sau mai
bine zis bãncii care deþinea o primã ipotecã asupra ei.
Aceastã recoltã n-avea sã fie culeasã, prelucratã în atelier
ºi expediatã pînã în luna mai a anului urmãtor, sau
chiar ºi mai tîrziu. în toatã aceastã perioadã aveam sã rãmîn
la fermã ºi s-o conduc tot eu, iar lucrurile aveau sã
decurgã în linii mari la fel, pentru pãstrarea aparenþelor.
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (267 of 339)28.01.2005 15:21:01