Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
sac la fiecare copac, astfel încît, revenind cu plugurile ºi
cu boii, sã-l putem îngropa cu totul sub pãmînt. Era o îndeletnicire
plãcutã la privit ºi îmi puneam mari speranþe
în ea, dar, dupã cum s-a dovedit mai pe urmã, efectele
acelei fertilizãri intense nu s-au fãcut simþite niciodatã.
Marea noastrã dificultate era o lipsã cronicã de capital,
care fusese cheltuit complet în zilele dinainte ca eu sã
ajung sã mã ocup de fermã. Nu ne puteam permite sã încercãm
vreo îmbunãtãþire radicalã, ci eram obligaþi sã
trãim de pe o zi pe alta, ceea ce, în ultimii ani, devenise
modul nostru de viaþã curent la fermã.
Sã fi avut eu capitalul, mã tot gîndeam din cînd în cînd,
aº fi renunþat la cultivatul cafelei, aº fi tãiat toþi arborii
de cafea ºi aº fi plantat pãdure pe tot terenul. Copacii cresc
foarte repede în Africa, iar dupã zeee ani te poþi plimba
în tihnã pe sub eucalipþii înalþi ºi albãstrui, sau pe sub
salcîmii australieni, pe care, în sezonul ploios, tu însãþi
i-ai adus de la pepinierã, cîte doisprezece puieþi în fiecare
cutie. ªi aº fi avut atunci o vînzare bunã de cherestea ºi
de lemn de foc pe piaþa de la Nairobi. A planta copaci e o
muncã plinã de nobleþe ºi multã vreme dupã aceea te tot
gîndeºti cu plãcere la ea. Pe vremuri fuseserã pilcuri mari
de pãdure indigenã pe domeniul meu, dar ea fusese vîndulã
în întregime pentru tãiere la indieni înainte ca eu sã
preiau conducerea fermei ; era un fapt care mã-ntrista.
Eu însãmi în anii cei mai grei trebuisem sã tai o parte din
pãdure în jurul atelierului de prelucrare a cafelei, pentru
a face loc sã încapã motorul cu aburi, iar pãdurea sacrificatã,
cu trunchiurile ei înalte ºi umbrele verzi ºi vii, îmi
tulbura adesea gîndurile ºi niciodatã nu mi-a pãrut mai
Þau dupã ceva în viaþã ca dupã acei copaci tãiaþi. Din timp
Jn timp, cînd îmi puteam permite, mai plantam un petec
de teren cu eucalipþi, dar fãrã rezultate deosebite. In rit-
291
mul acesta, aveau sã treacã vreo cincisprezece ani pînã sã
fie cultivate acele cîteva sute de acri, ca sã vãd îerma
transformatã într-o pãdure plinã de cîntece, administratã
în mod ºtiinþific ºi cu un joagãr pe malul rîului, Clãcaºii
de pe domeniu însã, a cãror idee despre timp era cu totul
diferitã de a albilor din Colonie, priveau plini de speranþã
spre un viitor în care fiecare sã aibã lemne de foc
din belºug — cum avuseserã cîndva strãmoºii lor — de la
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (261 of 339)28.01.2005 15:21:01