Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
era prea cald ca sã mai ºi vorbim. Deodatã orizontul s-a
pus în miºcare : însã de data aceasta nu aerul galopa, ci
o turmã de animale sãlbatice mari se îndrepta spre noi
din partea dreaptã, despicînd decorul pe diagonalã.
I-am spus lui Farah : „Ce multe antilope". Dar, dupã
o clipã, n-am mai fost sigurã dacã sînt antilope sau nu ;
mi-am luat deci binoclul ºi le-am privit, însã era greu
de spus la acea orã fierbinte din miezul zilei. ,\Ce zici",
l-am întrebat pe Farah, „or fi antilope astea ?"
Am observat cã Dusk era cu toatã atenþia concentratã
asupra acelor animale, urmãrindu-le apropierea cu privirile
sale pãtrunzãtoare. Adesea îi dãdeam drumul sã tragã
o fugã bunã dupã antilope sau dupã gazele, dar în acea
zi m-am gîndit cã era prea cald ºi i-am spus micuþului
toto sã-i lege mai bine zgarda. însã în aceeaºi «i|pã cîinele
a scos un lãtrat scurt ºi sãlbatic ºi s-a nãpustit brusc
înainte, rãsturnîndu-l pe micul toto. Am apucat sã mai
pun mîna eu însãmi pe lesa lui ºi a trebuit sã mã opintesc
din toate puterile ca sã-l pot þine în loc. Priveam întruna
spre animale. „Ce-or fi ?", l-am întrebat pe Farah.
E foarte greu la ºes de apreciat distanþele. Vibraþia
continuã a aerului ºi monotonia peisajelor contribuie ºi
ele, Ia fel ca ºi imaginea arbuºtilor cu spini, risipiþi în
cîmpie, care au exact aceeaºi formã ca ºi copacii unei pãduri
dese ºi mari, deºi în realitate nu-s mai înalþi de douãsprezece
picioare, astfel încît girafa iese cu capul ºi cu
gîtul mult pe deasupra lor. în permanenþã te înºeli în privinþa
dimensiunii animalelor pe care le vezi la distanþã
ªi s-ar putea ca, în toiul zilei, sã confunzi un ºacal cu o
antilopã, ori un struþ cu un bivol negru. Un minut mai
283
tîrziu Farah mi-a spus : „Memsahib, ãºtia sînt cîini sãlbatici".
Cîinii sãlbatici umblã în general în grupuri de cîte
trei sau patru, dar se întîmplã sã îi vezi ºi-n haite de cîte
doisprezece odatã. Bãºtinaºii se tem de ei ºi spun cã sînt
teribil de sîngeroºi. într-o zi, pe cînd mergeam cãlare prin
Rezervaþia de Animale, m-am întîlnit cu patru asemenea
cîini, ce mã urmau la o distanþã de cincisprezece yarzi.
Cei doi mici terrieri pe care-i aveam cu mine mergeau cît
mai aproape cu putinþã, practic sub burta poneiului meu,
pînã ce am trecut cu toþii pe celãlalt mal al rîului ºi am
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (256 of 339)28.01.2005 15:21:01