Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
la casa mea, unde a fãcut o grãmadã mare cu ele, lãsîndu-mã
perplexã la gîndul cã o persoanã de vîrsta lui era
în stare de una ca asta. Cred cã efortul a fost cumplit.
Aveam senzaþia cã bãiatul îºi cunoaºte locul sãu în aceastã
lume ºi cã îl respectã cu tristeþe. Ce-i drept, era el surdomut,
în schimb avea o forþã ieºitã din comun.
Cel mai mult ºi mai mult în aceastã viaþã, Karomenya
îºi dorea sã aibã un cuþit al lui, dar eu nu îndrãzneam
sã-i îndeplinesc dorinþa, de teamã cã, în zelul sãu de a
stabili contacte cu lumea, ar fi putut foarte lesne ucide
vreun alt copil. Va fi fãcut rost de un cuþit mai tîrziu în
viaþã, cãci dorinþa-i era doar atît de intensã ºi numai Dumnezeu
poate spune ce folos ºtiuse sã-i dea.
Cea mai puternicã impresie am produs-o asupra lui în
ziua cînd i-am dãruit un fluier. Eu însãmi îl folosisem o
vreme pentru a chema cîinii cu el. Cînd i l-am arãtat lui
Karomenya, nu l-a interesat aproape deloc ; dar. de îndatã
ce l-am învãþat sã-l ducã la gurã ºi sã sufle tare în
el, iar cîinii au venit în goanã din toate pãrþile cãtre noi,
ºocul i-a fost atît de puternic ºi de total încît s-a schimbat
la faþã, cuprins de o imensã mirare. A încercat din
nou ºi, descoperind cã efectul este acelaºi, ºi-a întors privirile
cãtre mine. O privire seninã, însã severã. Cînd s-a
mai obiºnuit cu fluierul, a vrut sã ºtie cum funcþioneazã.
Dar, în acest scop, nu se uita la fluier în sine, ci, cînd
fluiera cu el, iar cîinii se prezentau, îi studia atent încruntîndu-ºi
sprîncenele, ca ºi cum ar fi vrut sã vadã unde
fuseserã loviþi. Dupã acest episod, Karomenya s-a ataºat
foarte tare de cîini ºi adeseori, ca sã spun aºa, îi prelua
în arendã ºi mergea cu ei sã-i duca la plimbare. Cînd pleca
þinîndu-i pe toþi în lesã, îi arãtam cîte un punct înspre
vest, pe cer, în care trebuia sã se afle soarele cînd el sã
fie înapoi acasã, iar Karomenya îmi arãta ºi el tot acelaºi
loc ºi întotdeauna era punctual.
Odatã, fãcînd o plimbare cãlare, l*am vãzut pe Karomenya
împreunã cu cîinii, la mare distanþã de casa mea,
tocmai în Rezervaþia Masai. El nu mã vedea, ci credea
cã e singur ºi neobservat de nimeni. îi lãsa pe cîini sã
tragã o fugã bunã, pe urmã îi fluiera sã vinã la el ; a re-
Petat în felul acesta manevra de trei sau de patru ori, în
279
vreme ce eu îl priveam de pe cal. Acolo, în cîmpie, unde
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (252 of 339)28.01.2005 15:21:01