Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
mi-o ofere mie. îºi amintea probabil de cîte ori mã vãzuse
necãjitã de pe urma nereuºitei leacurilor mele în faþa suferinþei
lui ºi îºi dãdea seama cã rezultatul tratamentului
.de la spital era un lucru în sine uimitor. Pe mãsurã ce,
încetul cu încetul, îºi desfãcea bandajele de la genunchi
pînã la cãicîie, apãreau de sub ele o pereche de picioare
vindecate, doar ici ºi colo mai purtînd semnele vreunei
cicatrici uscate.
Dupã ce a savurat pe îndelete, în maniera lui calmã
ºi solemnã, bucuria,ºi plãcerea mea, a þinut sã-mi producã
din nou impresie declarîndu-mi cã acum era ºi el creºtin.
,.Eu sînt ca tine", mi-a spus. ªi a adãugat cã se tot gînd-ise
cum o sã-i dãruiesc eu o rupie în cinstea învierii lui
Isus Cristos în aceeaºi zi.
Apoi a plecat sã se înfãþiºeze alor sâi. Mama lui era
vãduvã ºi trãia într-un colþ îndepãrtat al fermei. Din ce
rni-a povestit ea mai tîrziu, deduc cã în acea zi Kamante
t\ fãcut o derogare de la obiceiul sãu descãrcîndu-ºi în faþa
mamei sufletul de impresiile adunate" printre acei oameni
strãini ºi de deprinderile dobîndite în spital. Dar, dupã
vizita la coliba mamei, s-a întors la mine, considerînd ca
de la sine înþeles cã locul lui de-acum înainte aici era.
ªi a lucrat în serviciul meu de atunci ºi pînã în ziua cînd
am plecat definitiv din colonie — adicã aproape doisprezece
ani.
Cînd l-am întîlnit pentru prima oarã, Kamante arãta ca
de vreo ºase ani, dar avea ºi un frate care pãrea de opt,
în schimb amîndoi erau de acord cã totuºi Kamante era
mai mare, încît presupun cã îl oprise din creºtere boala
sa atît de îndelungatã ; eu cred cã trebuie sã fi avut de
fapt vreo nouã ani. Acum începuse sã creascã, dar îþi dãdea
impresia cã e pitic, ori diform într-un fel sau altul,
deºi nu puteai" spune cu certitudine ce anume îl fãcea sã
arate aºa. Figura lui osoasã cu timpul s-a rotunjit, umbla
ºi se miºca uºor, iar mie chiar mi se pãrea cã nici nu aratã
urît, dar bãnuiesc cã îl ºi priveam puþin cu ochiul de creator.
Picioarele i-au rãmas mereu subþiri ca niºte beþe. Era
o apariþie fantasticã, pe jumãtate caraghioasã ºi jumãtate
diabolicã : doar cu uºoare modificãri ar fi putut sta ºi privi
în jos din vîrful catedralei Notre Dame din Paris. Avea
în el ceva atît de viu ºi luminos încît într-un tablou ar fi
apãrut ca o patã de culoare de o intensitate neobiºnuitã :
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (25 of 339)28.01.2005 15:21:00