Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
tice, Excelenþa Voastrã, sînt poate însãºi dovada existentei
lui Dumnezeu. Dar, cînd ajung la Hamburg". conchise
el punîndu-ºi cãciula înapoi pe cap, „argumentul devine,
ce-i drept, problematic."
Contele Schimmelmann, care îºi organizase viaþa dupã
Idei preluate de la alþii, se duse în tãcere sã priveascã
ªerpii, tiu departe de soba cea încinsã. Pentru a-l distra,
circarul deschise cutia în care-i þinea ºi încercã sã-l tre-
273
zeascã la viaþã pe ºarpele dinãuntrul ei ; pînã la urmã
înceatã ºi adormitã, reptila i se înfãºurã pe braþ. Contele
Schimmelmann privea la ciudatul cuplu.
„Sã ºtii, iubite Kannegieter", îi spuse el cu un zîmbet
posac, „cã, dacã ai fi în slujba mea, sau dacã aº fi eu rege,,
iar tu un ministru'al meu, acum te-aº fi dat afarã."
Circarul privi cãtre el iritat. „Serios, domnule, chiar
aºa ?", întrebã el ºi dãdu drumul ºarpelui înapoi în cutie.
,,ªi de ce, domnule ? Dacã-mi permiteþi sã vã-ntreb ?4',
adãugã el dupã un moment.
,,E, Kannegieter, nu eºti tu chiar atît de sãrac cu duhul
cum vrei sã laºi a înþelege", îi spuse contele Schimtmelmann.
„De ce ? Pentru cã, dragã prietene, aversiunea
faþã de ºerpi este un instinct sãnãtos uman ºi oamenii care
îl au sîrit ºi acum în viaþã. ªarpele este cel mai ucigãtor
dintre toþi inamicii omului, dar ce altceva avem spre a
ne ghida decît propriul nostru simþ al binelui ºi al rãului ?
Ghearele unui leu, mãrimea ºi fildeºii elefantului, coarnele
unui bivol, toate acestea ne sar în ochi. Dar ºerpii
sînt animale minunate. Ei sînt atît de rotunzi ºi netezi,
ca lucrurile pe care le îndrãgim în viaþã, au o culoare ireal
de blîndã ºi-s moi în toate miºcãrile lor. Dar numai omului
pãtruns de dumnezeire atîta frumuseþe ºi atîta graþie
îi sînt urîte ºi scîrbavnice, cãci ele miros a pierzanie ºi-i
amintesc de cãderea în pãcat. Ceva dinlãuntrul sãu îl face
sã fugã de ºerpi ca de dracul, iar acest ceva se cheamã
vocea conºtiinþei lui. Cãci omul care poate mîngîia un
ºarpe este în stare de orice." Contele Schimmelmann rîse
puþin de ºirul propriilor gîn'duri, se încheie la haina groasã
de blanã ºi se întoarse ca sã plece.
... Circarul rãmase o clipã pierdut printre reflecþii. „Excelenþa
Voastrã", spuse el în cele din urmã, „sã ºtiþi cã
n-aveþi ce face — ºerpii trebuiesc iubiþi. Altã soluþie nu
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (247 of 339)28.01.2005 15:21:01