Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
ia+a ta în tihnã." Argumentele mele nu l-au jignit pe
þrlo • micuþul ºi blîndul Kikuyu stãtea drept dinaintea
a'si în modul lui destul de indecis, a rãmas totuºi la
hotãrîrea luatã. La scurtã vreme dupã aceastã discuþie,
adus-o la fermã pe cea de-a doua soþie a sa, Fatoma.
Nãdejdea bãtrînului Esa cã se vor potrivi aratã în ce
mãsurã acesta îºi pierduse minþile. Noua mireasã era
foarte tînãrã, asprã ºi îmbufnatã, se îmbrãca dupã moda
Swahili, cu toatã lascivitatea neamului ei dupã mamã,
dar fãrã pic de eleganþã sau veselie în firea ei. Esa, în
schimb, radia de triumf ºi de planuri mãreþe ; el se
purta, în inocenþa lui, la fel ca ºi un om pe punctul de
a fi iovit de paralizia generalã. Mariammo, sclava cea
rãbdãtoare, stãtea mereu în planul doi, aparent neinteresatã
de ceea ce se întîmpla.
Este posibil ca Esa sã fi avut acum o scurtã perioadã
de mãreþie ºi satisfacþie, dar aceasta nu a durat mult ºi
praful s-a ales de existenþa lui tihnitã de la fermã ; ºi
totul din cauza noii soþii. O lunã dupã însurãtoare, ea a
fugit de acasã, gãsindu-ºi adãpost pe la soldaþii bãºtinaºi
de la cazãrmile din Nairobi. Multã vreme Esa mî-a tot
cerut cîte o zi învoire pentru a merge la oraº s-o recupereze,
iar seara se întorcea cu fata, îndãrãtnicã ºi þîfnoasã.
Prima datã s-a dus hotãrît ºi plin de încredere — pãi cum,
doar nu era ea nevasta lui legiuitã ? Mai tîrziu, umbla
într-o cãutare tristã ºi nedumeritã a visurilor lui ºi a Fortunei,
care-i zîmbise odatã.
„De ce vrei s-o aduci, Esa, înapoi ?", îl întrebam eu.
„Las-o mai bine sã plece. Nu vezi cã nu vrea sã mai stea
cu tine ? Oricum eraþi nepotriviþi."
Dar Esa nu era în stare s-o lase sã plece. Cãtre sfîr-
ºit, pretenþiile lui la viaþã au scãzut sensibil ºi pur ºi simplu
nu mai cãuta sã pãstreze decît investiþia bãneascã
în soþia sa. Ceilalþi bãieþi de casã rîdeau de el cînd îl
vedeau pornind la drum tîrºindu-ºi picioarele spre Nairobi,
iar o datã mi-a mãrturisit cã soldaþii deasemeni rîdeau
de el. Insã pe Esa nu-l interesa nicicînd pãrerea
oamenilor, iar în cazul de faþã oricum nu-l mai putea
^tlnge. Se ducea mereu, fidel ºi cu insistenþã, sã-ºi reuobîndeascã
bunul pierdut, întocmai ca un om care s-ar
Quce sã recupereze o vitã fugitã de la cireada.
261
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (235 of 339)28.01.2005 15:21:01