Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
Noaptea, cînd vîntul sufla cu putere în Marea Mediteranã
ºi vaporul nostru se prãvãlea de pe valuri bufnind,
ia fiecare val auzeam pe întuneric þipetele pãsãrilor flamingo.
Iar dimineaþa, invariabil, vedeam îngrijitorul
scoþînd cîte-o pasãre-douã moarte ºi aruncîndu-le peste
bord. Nobila zburãtoare a Nilului, sorã cu floarea de lo-
257
tus, care plutea prin peisaj ca un mic nor rãtãcit al asfinþitului,
devenea dintr-o datã un ghem dezlînat de pene
roºii ºi roz, din care ieºeau o pereche de beþe lungi, subþiri.
Aceste pãsãri moarte pluteau încã o' vreme, urcînd
ºi coboTînd pe valurile iscate în urma vaporului, înainte
de a se scufunda pentru totdeauna în apele adinei ale
mãrii.
PANIA
Trãind timp de generaþii în preajma omului, ogarii au
dobîndit de la el un anumit simþ al umorului ºi sînt în
stare sã rîdã. Pentru ei o glumã înseamnã aproape acelaºi
lucru ca pentru bãºtinaºi, pe care-i distreazã atunci
cînd treaba iese pe dos. S-ar putea ca nici tu însuþi sã
nu te poþi ridica deasupra acestei categorii de umor atîta
timp cît nu dispui de o artã ºi de o bisericã foarte stabilã.
Pania era fiul lui Dusk. Mergeam într-o zi cu el pe
malul iazului, unde se înãlþau un ºir de eucalipþi subþiri,
cînd deodatã a luat-o la fugã de lîngã mine pînã.la unul
dintre copaci, apoi o jumãtate de drum înapoi, ca sã-mi
atragã atenþia sã-l urmez. Cînd m-am apropiat de copac,
am vãzut refugiatã în vîrful lui o pisicã serval. Aceste
animale furã puii de prin coteþe, de aceea am strigat
dupã un toto care tocmai trecea pe acolo ºi l-am trimis
sã aducã din casã puºca, iar, cînd a sosit cu ea, am
împuºcat pe datã rãpitorul. A cãzut de la mare înãlþime
cu o bufniturã surdã, iar Pania în aceeaºi clipã s-a ºi repezit
la ea, trãgînd ºi smucind animalul mort ºi fiind
foarte îneîntat de reuºita lui.
Dupã o vreme am mers din nou pe acelaºi drum de
pe malul iazului ; fusesem la o vînãtoare de potîrnichi ºi
nu reuºisem sã împuºc nici una, îneît Pania ºi cu mine
veneam acasã cît se poate de abãtuþi. Deodatã cîinele a
zbughitro pînã la ultimul copac din ºirul de eucalipþi,
unde a început sã latre în jurul lui cuprins de o agitaþie
extremã, dupã care s-a nãpustit înapoi la mine ºi iarãºi
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (232 of 339)28.01.2005 15:21:01