Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
avusese. Era încuiat în magazie, astfel încît mesajul sãu
apare foarte simplu ºi conþinut într-un singur gest. Paznicul
de noapte declarase în proces cã toatã noaptea bãiatul
a plîns. Ceea ce nu era întru totul adevãrat, cãci pe la ora
unu el a stat de vorbã cu micuþul toto care se afla cu el
în magazie. L-a lãmurit pe bãieþaº cã trebuia sã-i strige tare
la ureche, întrucît surzise din cauza bãtãii. Dar pe la ora
unu el l-a rugat pe toto sã-i mai slãbeascã legãturile de^la
picioare, fiindcã ºi-aºa tot nu putea fugi. Cînd acesta i-a
îndeplinit dorinþa, Kitosch a spus cã voia sã moarã. La ora
patru, susþinea copilul, i-a spus încã o datã cã vrea sa
252
moarã Puþin mai tîrziu, s-a legãnat dintr-o parte în alta,
apoi a strigat : „Sînt mort !" ºi a murit.
Trei doctori au depus mãturie în proces.
Chirurgul districtual, care-i fãcuse examenul post mortem
a declarat cã moartea se datora loviturilor ºi vãtãmãrilor
vizibile pe tot corpul copilului. El nu era de pãrere
c§ o asistenþã medicalã imediatã ar fi putut salva viaþa lui
Kitosch.
Cei doi medici de la Nairobi însã, chemaþi în sprijinul
apãrãrii, nu au împãrtãºit aceeaºi convingere.
Bãtaia-cu biciul în sine, susþinuserã ei, nu constituia o
cauzã suficientã ca sã provoace moartea. Intervenea aici
un factor important, care nu trebuia trecut cu vederea, ºi
anume dorinþa copilului de a muri. Asupra acestui punct,
a declarat cel dintîi medic, putea vorbi cu oarecare autoritate,
cãci el trãia de douãzeci ºi cinci de ani în þarã ºi
cunoºtea deja gîndirea bãºtinaºilor. Mulþi alþi colegi ai sãi
de profesie puteau susþine, împreunã cu el, cã însãºi dorinþa
de a muri provoca de fapt moartea la bãºtinaºi, cazul
în speþã fiind cît se poate de clar, întrucît Kitosch însuºi
spusese cã doreºte sã moarã. Cel de-al doilea medic a confirmat
acest punct de vedere întru totul.
Era în acelaºi timp foarte probabil, a continuat primul
din ei, cã, dacã n-ar fi adoptat o asemenea atitudine,
Kitosch n-ar fi murit. Dacã, de piîdã, ar fi mincat ceva,
poate cã nu s-ar fi descurajat, fiindcã se ºtie cã înfometarea
reduce îndeobºte curajul. El a adãugat cã rana de pe
buzã nu provenea în mod obligatoriu de- la lovirea cu piciorul,
ci putea fi la fel de bine ºi o muºcãturã a bãiatului
însuºi, din cauza durerilor foarte mari.
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (227 of 339)28.01.2005 15:21:01