Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
þi foarte timid crescãtor de vite suedez m-a învãþat sã
numãr în limba swahili. Cum în aceastã limbã cuvîntul
„nouã" are o rezonanþã cam dubioasã pentru o ureche de
'suedez, el a'încercat sã evite momentul penibil ºi, cînd a
a tuns la „ºapte, opt", s-a oprit brusc, ºi-a întors privirile
într-o parte ºi a decretat ritos : „în limba swahili nu
existã nouã",
„Adicã", l-am întrebat, „ei nu ºtiu sã numere decît
pînã-la opt ?"
„Ba nu",. s-a grãbit el sã mã liniºteascã. „Au ºi zece,
ºi unsprezece, ºi doisprezece ºi aºa mai departe. Numai
nouã nu au."
„ªi se descurcã aºa ?", m-am mirat eu. „Atunci ce fac
cînd ajung la nouãsprezece ?"
„Nu au nici nouãsprezece", enunþã el roºind, însã ferm
pe poziþie, „nici nouãzeci, nici nouã sute" — cãci ºi în limba
swahili aceste cuvinte se compun tot pornind de la cifra
9. „Dar, în afarã de ele, au toate celelalte numere."
îdeea unui asemenea sistem mi-a oferit pentru multã
vreme un subiect la care sã meditez ºi, dintr-un anume
motiv, ºi o plãcere deosebitã. Iatã, îmi spuneam, un popor
cu o gîndire originalã ºi un curaj demn de respect în refuzul
ce îl opune pedanteriei ºirurilor numerale.
Aºa cum unu, doi ºi trei sînt singurele trei numere
prime consecutive, reflectam eu, tot aºa opt ºi cu zece
puteau fi singurele numere pare consecutive. S-ar putea
ca oamenii sã încerce sã dovedeascã existenþa lui nouã
argumentând cã e posibil sã îl obþinem prin înmulþirea
cu ea însãºi a cifrei trei. Dar de ce ar fi aºa ? Dacã nu-
mãrul doi nu are rãdãcinã pãtratã, ºi numãrul trei poate
foarte bine trãi fãrã sã aibã pãtrat. Dacã vom prelucra to-,
talitatea cifrelor unui numãr pînã îl reducem la o singurã
cifrã, nu are nici o importanþã dacã în forma iniþialã apãrea
numãrul nouã sau oricare multiplu al lui, astfel încît
pe drept cuvînt, cifra nouã poate fi consideratã ca inexistentã,
ceea ce, mã gîndeam eu, justificã pe deplin sistemul
numeral în swahili.
Din întîmplare, în aceeaºi vreme, aveam un bãiat de
casã pe nume Zacharia, care-ºi pierduse inelarul de la
mîna stingã. Aceasta poate, credeam eu în sinea mea, era
o practicã obiºnuitã la bãºtinaºi, pentru a le face mai accesibilã
aritmetica, atunci cînd numãrau pe degete.
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (220 of 339)28.01.2005 15:21:01