Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
jor de la Nairobi.
La Kijabe, aveam un cort ridicat în apropierea gãrii,
printre stivele de lemn ?de.îoc pentru locomotive. Cum
curierii soseau la orice orã din zi ºi din noapte, aveam
foarte mult de lucru tia ºeful de garã goanez. Acesta era
un omuleþ mãrunþel ºi blînd, minat de o nepotolitã sete de
a ºti ºi ne tulburat de rãzboiul din jurul sãu. Mi-a pus
o muiþimc de întrebãri despre þara mea ºi chiar m-a
rugat sã-l învãþ puþinã danezã, care, era el convins, avea
sã-i fie folositoare cîndva. Acest ºef de garã avea un
bãiat în virstã de zece ani, pe ftume Victor ºi, într-o zi,
pe cînd mã îndreptam spre garã, prin spalierul de la veranda
casei am auzit cã Victor era la ora de gramaticã :
„Victor, ce e pronumele ? —- Ce e pronumele. Victor ? —
Nu ºtii ? — De o sutã de mii de ori þi-*am spus pînã acum'."
Cei ce stãteau de pazã la frontierã cereau întruna sã
li se trimitã muniþie ºi provizii ; soþul meu mi-a scris ºi
m-a instruit sã încarc patru cãruþe cu boi ºi sã le expediez
cît mai repede cu putinþã. Dar nu trebuia sub nici o formã,
îmi scria el, sa plece la. drum nesupravegheate de un alb,
cãci nimeni nu ºtia pe unde se aflau germanii, iar Masaii
erau cuprinºi de o mare surexcîtare la ideea izbucnirii rãzboiului
ºi se agitau peste tot în rezervaþia lor. Pe vremea
aceea se credea cã germanii sînt pretutindeni, încît pînã
ºi noi þineam santinele la podul de cale feratã de la Kîjabe,
ca sã-i împiedicãm sã-l arunce în aer.
Am angajat un tînãr sud-african, pe numele sãu Klapprott,
sã meargã cu cele patru cãruþe, dar, cînd au fost
toate patru încãrcate, în seara dinaintea pornirii lor, a
fost arestat ca fiind german. German nu era ºi a putut-o
chiar dovedi, astfel încît în scurtã vreme a fost eliberat,
iar apoi ºi-a schimbat ºi numele. Dar, în acel moment, eu
am vãzut în arestarea lui dovada voinþei lui Dumnezeu
ca eu sã fiu cea care sã duc la destinaþie acele cãruþe,
cãci, cu excepþia mea, nu mai era nimeni care s-o poatã
face. ªi astfel, în zorii zilei, în timp ce vechile constelaþii
239
de aºtri erau încã aprinse pe cer, am pornit-o la drw
pe lunga ºi nesfîrºita Colinã Kijabe, avînd la picioarele
noastre întinsele ºesuri ale Rezervaþiei Masai — de un
gri metalic în lumina palidã a zorilor de zi —, cu felinare
legate sub cãruþe, legãnîndu-se în ritmul mersului lor ºi
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (214 of 339)28.01.2005 15:21:01