Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
de data aceasta chiar din dreapta noastrã. „Aprinde lumina'',
mi-a spus Denys. Nu era o operaþie prea uºoarã,
cãci el era cu mult mai înalt ca mine ºi trebuia sã-i ridic
lanterna deasupra umãrului, s-o proiectez pe puºcã, apoi
de-aici în faþã. Cînd am aprins lanterna, întreaga lume
s-a transformat într-o scenã puternic iluminatã, frunzele
ude ale arborilor de cafea luceau, iar bulgãrii de pãmînt
se distingeau neaºteptat de clar.
în prima clipã, cercul de luminã a surprins un ºacâj
cu ochii larg deschiºi, ca o vulp.e micã ; am deplasat puþin
lanterna ºi am dat peste primul leu. Stãtea uitîndu-se
drept la noi ºi arãta extrem de alb, proiectat cum era pe
fondul nopþii africane. Cînd a trosnit, alãturi de mine,
împuºcãtura, m-a luat pe nepregãtite ºi n-am înþeles despre
ce era vorba în prima clipã ; mi se pãrea cã este un
tunet, mi se pãrea cã eu însãmi fusesem împinsã în locul
leului din faþa noastrã. Acesta s-a prãbuºit ca plumbul.
„Miºc-o," miºc-o", mi-a strigat Denys. Am întors lanterna
mai într-o parte, dar mîna îmi tremura cu atîta putere încît
cercul meu de luminã, ce cuprindea în el toatã lumea ºi
a cãrui comandã o aveam doar eu, executa un dans de-a
dreptul îndrãcit. L-am auzit pe Denys rîzînd lingã mine
în beznã. „Iluminaþia la cel de-al doilea leu", mi-a spus el
ceva mai tîrziu, „a fost cam tremuratã."' Dar, în centrul
acelui dans, am vãzut cel de-al doilea leu îndepãrtîndu-se
de noi, pe jumãtate ascuns de un arbore de cafea. Cînd
cercul de luminã l-a ajuns din urmã, el a întors capul ºi
Denys a tras. A cãzut în afara acestui cerc. dar s-a ridicat
ºi a reintrat în el, s-a rãsucit o datã spre noi ºi, chiar cînd
a pornit a doua împuºcãturã, a scos un rãget lung ºi
enervat.
într-o secundã, Africa s-a fãcut infinit de mare. iar
Jenys ºi eu, pierduþi în ea, infinit de mici. în afara lu-
211
minii ce-o dãdea lanterna noastrã nu era altceva deeît
întuneric, în acest întuneric zãceau doi lei, iar din cer se
scurgea întruna ploaie. Dar, cînd rãgetul cel profund s-a
stins, nu a mai fost nicãieri miºcare, leul stãtea pe jos
imobil, cu capul întors într-o parte, ca într-un gest de
total dezgust. Douã animale mari muriserã pe plantaþia
de cafea ºi în jurul nostru se lãsase, adîncã, tãcerea nopþii.
Ne-am îndreptat spre cei doi lei ºi am mãsurat dis-
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (189 of 339)28.01.2005 15:21:01