Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
tînd la faptul cã nu obþinuse totuºi destul de la viaþã pînã
în acel moment. Dar, am încercat eu sã-l consolez, i se'mai
puteau întîmpla încã atîtea lucruri pînã a doua zi dimineaþã.
L-am instruit pe Juma sã scoatã o sticlã de vin ºi
s-o pregãteascã pentru cînd vom veni de la vînãtoare. Mã
tot gîndeam la lei : unde-or fi ei acum, în momentul ãsta ?
Traversau rîul oare, încet, pe tãcute, unul în faþa celuilalt,
cu apa curentului rece lovindu-i moale în piept ºi pe
flancuri ºi apoi scurgîndu-se lin mai departe ?
La ora nouã am pornit.
Burniþa uºor, dar luna era pe cer, din cînd în cînd îºi
arata chipul ei alb ºi opac pe bolta albastrã, pe dupã straturi
ºi straturi de nori subþiri, iar atunci se oglindea palid în
marea de flori albe a plantaþiei de cafea. Am trecut pe la
oarecare distanþã de ºcoalã : luminile erau aprinse.
La vederea lor, sufletul mi-a fost inundat de un val
mare de triumf ºi mîndrie. Mi-a venit în minte pilda regelui
Solomon : „Leneºul zice : «Pe drum trece un leu,
un leu pe uliþe !»" * Dar iatã cã, nici cu doi lei în faþa uºii,
ºcolarii mei nu erau leneºi ºi nu se lãsau abãtuþi de la
ºcoalã de fiare. ,
Am gãsit cele douã ºiruri de copaci pe care le marcasem
mai devreme, ne-am oprit tui moment, apoi am pornit
printre ele, unul în faþa celuilalt. Ne încãlþasem cu
mocasini ºi umblam în tãcere. Am început sã tremur de
emoþie cu putere, nu îndrãzneam sã mã apropii prea mult
de Denys, de teamã sã nu-ºi dea seama ºi sã mã trimitã
înapoi, dar nici nu îndrãzneam sã mã þin prea departe
de el. cãci se putea sã aibã nevoie de lanternã în orice
clipã.
Leii, am constatat noi pe urmã, erau ocupaþi cu prada.
Cînd ne-au simþit, sau cînd ne-au mirosit, s-au retras
puþin pe plantaþia de cafea, ca sã ne lase loc sã trecem-
Pilde, 26. 13. (N. trad.)
210
Poate din cauzã cã li s-a pãrut mersul nostru prea lent,
nul din ei a scos încet un rãget grav, undeva în faþa ºi-n
dreapta noastrã. Atît de încet era încît la început nici
n-am fost siguri dacã l-am auzit ºi Denys s-a oprit o secundã*,
fãrã a se întoarce,, m-a întrebat: „Ai auzit?"
,Da", i-am rãspuns eu.
Am mai înaintat puþin ºi rãgetul cel grav s-a repetat,
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (188 of 339)28.01.2005 15:21:01