Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
prospeþime de-a dreptul tangibile, încît, de fiecare datã,
"n fantezia ta se repetã aceeaºi închipuire, cã nu te gãseºti
oe pãmînt, ci într-o apã sumbrã ºi adîncã ºi þi se pare cã
mergi pe fundul unei mãri. De fapt, nici nu e sigur cã te
deplasezi, undele de rãcoare ce-ti mîngîie faþa pot fi la fel
d^ bine curenþi de mare adîncime, iar maºina ta, asemeni
unui peºte cuprins de apatie, poate sta fixã pe fundul
acestei mãri. privind în faþã cu ochii avizi ai farurilor cum
viaþa submarinã îºi urmeazã cursul ei. Chiar stelele se vãd
atît de mari nu fiindcã ar fi în realitate aºa, ci-doar niºte
reflexii sclipitoare pe suprafaþa apei. De-a lungul cãrãrii
tale de pe acest fund de mare apar întruna obiecte însufleþite,
mai negre decît decorul din jur, care rãsar ºi se
preling prin iarba înaltã, aºa cum crabii ºi gîndacii de apã
îºi croiesc drum prin nisipul plajei. Lumina se limpezeºte
însã ºi, la rãsãritul soarelui, fundul de mare parcã a urcat
la suprafaþã, închipuind o insulã nou creatã. Vîrtejuri de
arome tari gonesc pe lîngã tine, mirosul puternic ºi proaspãt
al crîngurilor de mãslini, mirosul de sãrãturã al ierbii
uscate ºi arse, mirosul înãbuºit al putreziciunii.
Servitorul lui Denys, Kanuthia, care stãtea pe bancheta
din spate a automobilului de teren, mã atinse uºor pe umãr
ºi-mi arãtã undeva spre dreapta. Pe marginea drumului,
la vreo doisprezece sau cincisprezece yarzi distanþã, se
înãlþa o movilitã neagrã, un lamantin ce se odihnea în
nisip, iar mai încolo ceva se tot miºca prin apa întunecatã.
Mai tîrziu am vãzut cã era un mascul de girafã, un exemplar
robust, împuºcat cu vreo douã sau trei zile în urmã.
Sã împuºti giraf e era interzis ; ulterior Denys ºi eu a trebuit
sã ne apãrãm de acuzaþia cã noi l-am fi împuºcat, dar
am avut dovezi cã era mort deja cînd am ajuns acolo, deºi
nu s-a putut niciodatã afla cine sau pentru ce trãsese în
acea girafã. O leoaicã mînca din cadavrul sãu uriaº, cînd
«eodatã a ridicat capul ºi un umãr sã vadã maºina trecînd
Pe ºosea.
Denys a oprit instantaneu, iar Kanuthia a scos puºca
^e vînãtoare, pe care o þinea pe un umãr. Denys m-a înrebat
în ºoaptã : „S-o împuºc ?" — fiindcã avea curtenia
e a considera colinele Ngong drept terenul meu privat
205
de vînãtoare. — Ne aflam pe teritoriul acelor Masai care
veniserã de curînd la mine sã mi se plîngã de pierderea
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (183 of 339)28.01.2005 15:21:01