Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
dezertori, care trebuiau sã plãteascã pentru îndãrãtnicia
!»r cîteodatã, cînd în realitate erau doi exilaþi, care ºi purn=u
exilul cu complezenþã.
Dacã ar fi avut capul sãu micuþ împodobit cu o perucã
de bucle ample ºi mãtãsoase, Berkeley ar fi putut umbla
nostînjenit la curtea regelui Carol al II-lea Stuart. Ar fi
putut ºedea, sub înfãþiºarea unui tînãr englez vioi ºi ager,
iu picioarele bãtrînului d'Artagnan, cel din Dupã douãzeci
mi ani, i-ar fi ascultat cu luare aminte înþelepeiun-iie ºi
l< var fi îngropat adînc în sufletul sãu. Aveam sentimentul
clar cã legea gravitaþiei nu se aplica la BerkeU-y'ºi cã
serile, cînd stãteam de vorbã la gura focului arnîadoi, el
.se putea în orice clipã ridica pe neaºteptate, ca sã disparã
pe horn. Era un foarte fin judecãtor al oamenilor, tarã
Hâzii despre ei ºi fãrã duºmãnie. Dintr-un soi de fire dia-
* Cum vã place, actul II, scena 5. In româneºte de Vu-ifi
Tootiorescu. W. Shakespeare, Opere complete, voi V.E'UUtra
Univers, Bucureºti. 1986. (N. trad.)
192
leascã, ce] mai fermecãtor era tocmai cu cei despre care
avea pãrerea cea mai proastã. Cînd îºi dãdea cu adevãrat
silinþa, se dovedea un inimitabil bufon. Dar, ca sã poþi
fi un spirit ales în maniera lui Wycherley ºi Congreve *
en plein vingtieme siecle **, îþi trebuie ceva mai multe
calitãþi decît aveau cei doi la vremea lor : o strãlucire, o
mãreþie, o speranþã nedomesticitã. Dacã gluma era dusã
prea departe ca îndrãznealã sau aroganþã, ea devenea
uneori de-a dreptul demnã de milã. Cînd Berkeley, puþin
înfierbîntat ºi parcã transparent de pe urma vinului, reui
ºea sã încalece uriaºu-i cal, pe zidul din spatele sãu umbra
f acestuia începea sã creascã ºi sã se miºte, pornind într-un
galop uºor fantastic ºi atît de semeþ de parcã s-ar fi tras
| dintr-o stirpe aleasã, iar numele strãmoºului sãu ar fi fost
nu altul decît Rosinanta. Dar Berkeley, invincibilul bufon,
izolat în existenþa sa africanã, pe jumãtate invalid — cãci
inima îl supãra mereu —, trãind la ferma lui iubitã pe
Mount Kenya, cu fiecare zi tot mai mult proprietate a bãn-
. cilor, ar fi fost ultimul om care sã recunoascã ori sã se
teamã de aceastã umbrã.
Scund, foarte fragil, cu pãrul roºu, cu mîini ºi picioare
mici, Berkeley avea o þinutã extrem de dreaptã ºi o legãnare
moale, d'Artagnescã din cap spre dreapta ºi spre
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (171 of 339)28.01.2005 15:21:01