Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
gener de atomi eterogeni, ci un cumul eterogen de atomi
congeneri, precum în cazul frunzei de stejar, al ghindei
ºi al obiectului din lemn de stejar. Noi, în cizme ºi cu
• graba noastrã permanentã, ajungem în disonanþã cu peisajul.
Bãºtinaºii sînt mereu în rezonanþã cu el, iar cînd
• aceºti oameni înalþi, zvelþi, întunecaþi ºi cu ochii negri
cãlãtoresc — întotdeauna «nul cîte unul, astfel cã pînã
I ºi marile lor artere de circulaþie nu sînt decît niºte poteci
j înguste —, ori muncesc pãmîntul, ori îºi pãstoresc vitele,
ori danseazã la marile lor sãrbãtori, ori îþi spun o poveste,
de fapt Africa e cea care umblã, danseazã ºi te desfatã. Sus,
ia munte, îþi aminteºti de versurile poetului '.
Nobil am gãsit
mereu Bãºtinaºul,
iar Imigrantul insipid. *
Colonia se schimbã ºi s-a schimbat mult de cînd am-
'fost eu acolo. Cînd voi nota, cît mai fidel posibil, experienþele
trãite de mine la fermã, în þinuturile înconjurãtoare
ºi cu unii dintre locuitorii ºesurilor ºi ai pãdurilor,
acestea s-ar putea sã nu mai prezinte decît un interes'
istoric vag.
* Versuri ale poetului danez Johannes V. Jensen (1873—1950),
laureat al Premiului Nobel în 1944. (N. trad.)
l!N COPIL BêTINAª
Kamante era un bãieþel bãºtinaº, fiul unuia din clãcaºii
mei. îi cunoºteam bine pe copiii clãcaºilor mei. cãci
lucrau pentru mine la fermã, dar se ºi învîrteau toatã ziua
prin preajma casei mele, pãstorindu-ºi turmele pe pãºunile
din apropiere, cu credinþa cã aici.se putea întîmpla
oricînd ceva interesant. însã Kamante trebuie sã fi trãit
la fermã cel puþin cîþiva ani înainte de a-l cunoaºte eu ,
presupun cã dusese o viaþã retrasa, asemeni unui animal
bolnav. ' '
Prima oarã am dat peste el într-o zi cînd strãbãteam
calare pãºunea de pe domeniul meu", iar el vedea acolo
de caprele alor lui. Era cea mai nefericitã fiinþã Sin cîte
se puteau vedea pe lume. Capul îi era mare, iar corpul
teribil de firav ºi mic, genunchii ºi coatele împungeau
afarã prin piele ca nodurile pe un ciomag ºi amîndouã
picioarele îi erau acoperite de rãni purulente adinei de la
coapse pînã la cãlcîie. Acolo, pe pajiºte, pãrea însã nefi-
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (17 of 339)28.01.2005 15:21:00