Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
avea încredere în ospitalitatea mea sau în puterea lui de
a mã convinge, cã era doar o prezenþã singuraticã în întunericul
din preajma casei mele, un om rãmas fãrã un
prieten în ceasul de rãstriºte. Iar atitudinea-i atît de binevoitoare
era adaptatã nu sã salveze situaþia lui, care
oricum nu mai era de salvat, ci pe a mea ; dacã-l goneam
în aceastã clipã, nu o fãceam din rãutate, ci aº fi fost în
dreptul meu s-o fac. Era o anume formã de curtoazie la
un animal hãituit ; am strigat un grãjder sã îmi ia poneiul
ºi am descãlecat. „Vino înãuntru, Emmanuelson", i-am
spus, „poþi sã cinezi ºi sã rãmîi peste noapte aici.';
La lumina lãmpii, Emmanuelson oferea o priveliºte jalnicã.
Avea un pardesiu negru ºi lung, cum nimeni nu
poartã în Africa, era neras ºi pãru-i crescuse rebel, pantofii
lui scîlciaþi erau gãuriþi la un deget. Nu îl încurca
nici un bagaj la drum — mergea cu mîinile absolut goale.
Mi se pãrea cã îmi voi lua rolul marelui preot care-i arata
o caprã vie lui Cristos ºi apoi o trimite în pustie. Berkeley
Cole, care de obicei avea grijã de provizia mea de yinui^
îrai trimisese cu cîtva timp în urmã o ladã de sticle dintr-u
rar burgund ; acum i-am spus lui Juma sã aducã
vin
178
-l/
i
. ,? gi s_0 deschidã. Cînd ne-am aºezat la masã, iar Eman
uelson a fost cu paharul plin, a bãut jumãtate din el.
f1 ridicat spre luminã ºi l-a privit îndelung, ca o persoanã
" aScultã atent a muzicã. „Faineux", a spus la un moment
dat, „fameux* ; ãsta e un Chambertin 1906." Aºa
*a ceea ce mi-a sporit respectul faþã de Emmanuelson.
Altceva n-a prea spus la început, iar eu nu ºtiam ce
sa vorbesc cu el. L-am întrebat cum se fãcea cã nu-ºi
gãsise nici un angajament. Mi-a spus : din cauzã cã habar
n-avea de lucrurile cu care se ocupã lumea pe aici, De la
hotel fusese dat afarã. însã de fapt meseria lui nici nu
era de maître d'hotel. L-am întrebat :
„ªtiî cît de cît puþinã contabilitate ?"
"Nu, absolut deloc. întotdeauna pentru mine a fost o
adevãratã corvoadã sã adun douã cifre una cu cealaltã."'
„Dar la vaci te pricepi vreun pic ?", am continuat eu.
La vaci ?", m-a întrebat. „Nu, nu, mie mi-e fricã de
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (158 of 339)28.01.2005 15:21:01