Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
20
greºitã. Pînã ºi copiii mici afjaþi in astfel de situaþii erau
versatili ca niºte vechi jucãtori de poker, care nu se sinchisesc
dacã le supra- sau le subapreciezi cartea din
raînã atîta timp cît nu ºtii exact ce figuri au. Dacã pãtrundeam
vreodatã efectiv în existenþa localnicilor, aceºtia
se purtau asemeni furnicilor cînd le înfigi un bãþ în
muºuroi ; înlãturau cu o energie neobositã stricãciunea,
în vitezã ºi pe tãcute, ca ºi cum ar fi ºters de pe faþa
pãmîntului urmãrile unei fapte necuviincioase.
N-aveam de unde ºti, ºi nu. ne puteam imagina, la ce
pericole se aºteptau din partea noastrã. Personal cred cã
erau mai speriaþi de noi, aºa cum te sperii îndeobºte de
un zgomot puternic ºi neaºteptat mai degrabã decît þi-e
fricã de suferinþã sau de moarte. ªi totuºi era greu de
spus cu certitudine, cãci bãºtinaºii sînt mari maeºtri în
arta simulãrii. Uneori dimineþile în shambas dãdeai pes'a ?
o spurfowl care alerga în faþa calului tãu ca ºi cum ai: fi
avut o aripã ruptã ºi acum fugea îngrozitã sã n-o prindã
cîinii. Dar n-avea nimic la ai'ipã ºi nu-i era teamã de cîirti
— cãci îºi putea lua oricînd ? zborul chiar de sub nasul
lor —, ci probabil avea undeva aproape puii ºi încerca
sã ne abatã atenþia dinspre ei. Ca ºi aceastã spurfowl,
bãºtinaºii puteau simula teama de noi din cauza vreunei
frici mai profunde, a cãrei naturã însã nu o puteam ghici.
.Sau, la urmã, purtarea lor se putea dovedi a fi fost doar
o glumã ciudatã, cãci acei oameni timizi nu se temeau de
noi cîtuºi de puþin. Bãºtinaºii au, în mult mai micã mãsurã
decît oamenii albi, acel simþ al riscului în viaþã. Cîteodatã
la un safari, sau pe lîngã fermã, în^ vreun moment
de tensiune extremã, am întîlnit privirea însoþitorilor mei
ºi am simþit cã ne aflam la mare depãrtare unii de alþii
ºi cã erau miraþi din cale-afarã de acea teamã' a mea în
J'aþa riscului. Ceea ce m-a fãcut sã reflectez la faptul cã
ci se miºcau în viaþã cum nu vom reuºi noi niciodatã, ca
in elementul lor, întocmai ca peºtii de ape adînci care nu
pot piicepe de ce ne temem noi de înec. Aceastã siguranþã,
aceastã artã de a înota ei o aveau, mi-am zis, pentru cã
pãstreazã ºtiinþa pierdutã pentru noi de pãrinþii noºtri ;
Africa, dintre toate continentele, te învaþã cã Dumnezeu
ºi Diavolul una sînt, o maiestate co-eternã, .nu douã ne-
21
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (15 of 339)28.01.2005 15:21:00