Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
de vite erau încheiate între bãrbaþi bãtrîni, focuri
167
de armã erau slobozite în aer, iar ºarete trase de catîri
soseau ori plecau la oraº. Noaptea, în lumina lãmpilor
de vînt scoase afarã, pe verandã, se vedeau intrînd sj
ieºind din casã ºi din cãruþe ce,le mai frumoase tonuri
de culoare din Arabia ºi Somaliland : carmoazin, vineþiu
pur, maron de Sudan, roz de Bengal ºi ºofran.
Fiul lui Farah s-a nãscut la fermã, îl chema Ahamea
ºi-i spuneau Saufe, ceea ce, cred, înseamnã ferãstrãu. în
sufletul lui nu era nici un strop de timiditate, ca la copiii
Kikuyu. Când nu era decît un bebeluº micuþ, înfãºurat
în cîrpe ca ghinda în coajã, abia un ghemuleþ de trup
lîngã un cap rotund ºi negru, stãtea încordat ºi te privea
drept în faþã : simþeai cã þii un pui de ºoim în mînã sau
un leu mic pe genunchii tãi. Moºtenise un suflet deschis
de la mama sa ºi, cînd a putut umbla, a devenit un mare
nãzdrãvan, care se bucura de multã influenþã în lumea
copiilor bãºtinaºi de la ferma mea.
4
MOª KNUDSEN
Cîteodatã oaspeþi din Europa pluteau în derivã pînã
la ferma mea, ca buºtenii ajunºi în ape mai liniºtite,
care se învîrt agale ºi se rotesc, pînã cînd, în cele din
urmã, sînt luaþi de curent ºi duºi mai departe, sau, putrezind,
se dezmembreazã ºi se scufundã.
Moº Knudsen, danezul, a venit la fermã orb ºi bolnav
ºi a rãmas acolo pînã ce s-a împlinit sorocul ca sã moarã,
bãtrîn ºi singur, ca un animal. Umbla pe drumuri încovoiat
sub propria sa mizerie ; lungi perioade nici nu vorbea,
cãci supravieþuirea îl storcea de vlagã, sau, cînd vorbea,
glasul lui, la fel ca al lupului sau al hienei, era mai
mult o tînguialã.
Dar, cînd reuºea sã-ºi mai tragã sufletul ºi cît de cît
durerile îl mai slãbeau, atunci scînteile sãreau din nou
din jarul abia mocnit ºi venea pe la mine sã-mi povesteascã
în ce fel luptase el cu o dispoziþie melancolicã ºi
morbidã a firii sale, cu o înclinaþie absurdã de a vedea
mereu viaþa în negru. Trebuia depãºitã, cãci împrejurãrile
acestei vieþi nici nu erau chiar atît de rele, nu, nu erau,
al naibii sã fie, acestea nu erau deloc de lepãdat. Dar
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (149 of 339)28.01.2005 15:21:01