Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
ºi prin lunga ºi densa trîmbã de praf, pînã ce, la capãtul
cîmpului, am întrerupt contactul de la motor. „Au venit
preoþii", rãcni el la mine. „Care preoþi ?•'', l-am întrebat.
„Toþi preoþii", mã informã el mîndru ; sosiserã în patru
cãruþe, cîte ºase preoþi la fiecare. Am pornit cu Titi înapoi
spre casã ºi, cînd am ajuns în apropierea ei, am zãrit
un roi de sutane albe împrãºtiate peste gazon, ca ºi cum
un stol de mari pãsãri albe s-ar fi lãsat în jurul casei mele
sau o companie de îngeri s-ar fi pogorît din cer. Trebuie
sã fi fost o întreagã curte a spiritului- trimisã din India
sã pãstreze aprinsã flacãra credinþei pe meleagurile africane.
Cu toate acestea, prezenþa plinã de demnitate a marelui
preot era de neconfundat cînd înainta spre mine,
flancat de doi subordonaþi ºi,, la o distanþã respectuoasã,
de Choleim Hussein. Era un batrîn foarte mic de staturã,
cu o figurã finã ºi delicatã, pãrînd cioplitã în fildeº vechi.
Suita lui se apropie, sã stea de gardã la întîlnirea noastrã,
apoi se retrase pe datã ; trebuia sã mã întreþin singurã cu
oaspetele meu.
Nu puteam schimba însã nici un cuvînt unul cu cetãlalt,
cãci el nu cunoºtea engleza ºi nici swahili, iar eu
155
nu ºtiam limba lui. Am fost nevoiþi deci sã ne transmitem
respectul reciproc pe calea gesturilor. Vizitase deja locuinþa,
am constatat, cãci toatã argintãria pe care o aveam
era întinsã pe masã, iar florile aranjate dupã gustul indian
ºi cel somalez. Ne-am dvis ºi ne-am aºezat pe scaunele
de piatrã din partea de vest a casei. Aici, urmãriþi
cu atenþie ºi rãsuflarea tãiatã de toatã suita aflatã de fatã
i-am înmînat darul de o sutã de rupii, învelite într-o batistã
verde a lui Choleim Hussein.
Cred cã fusesem puþin montatã împotriva bãtrînului
preot din cauza preciziei ce-l înconjura — vãzîndu-l atît
de bãtrîn ºi atît de mic, pentru o clipã am crezut cã toatã
situaþia e penibilã pentru el. Dar, pe mãsurã ce stãteam
sub soarele dupã-amiezii, þinîndu-ne unul altuia de urît
într-un spirit atît de prietenesc, mi-am dat seama cã pentru
el nimic de pe lumea aceasta n-avea cum fi penibil.
Ba dimpotrivã, degaja o senzaþie foarte stranie de liniºte
absolutã ºi de completã siguranþã. Avea o atitudine curtenitoare,
ºi zîmbea aprobînd din cap de cîte ori îi arãtam
dealurile ºi copacii înalþi, ca ºi cum ar fi fost interesat
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (137 of 339)28.01.2005 15:21:00