Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
mînzesc.
La una din aceste ngome de noapte s-a petrecut un incident
dramatic.
Era o serbare de bun rãmas, datã în cinstea mea, cu puþin
înainte sã plec într-o cãlãtorie prin Europa. Avusesem
un an bogat ºi serbarea era þinutã în stil mare, cu vreo mie
cinci sute de Kikuyu prezenþi la ea. Dansul se pornise
deja de cîteva ore ; cînd am ieºit sã mai arunc o privire
150
afarã. înainte de a mã retrage la culcare, mi s-a pus un
scaun cu spatele spre una dintre colibele bãieþilor mei de
casã ºi m-au înconjurat cîþiva dintre clãcaºii mai bãtrîni,
Dintr-o datã o mare neliniºte s-a rãspîndit pe terenul
de dans, o miºcare profundã de surprindere sau de teamã,
un sunet curios, ca atunci cînd vîntul adie printr-un desiº
de trestii. Dansul s-a încetinit, s-a încetinit mereu, dar
fãrã sã se opreascã încã. Am întrebat ce se întâmplase pe
unul dintre bãtrîni. Acesta mi-a rãspuns grãbit, cu o voce
abia auzitã : „Mosai na-kudja" — Vin Masaii.
ªtirea trebuie sã fi sosit adusã de vreun mesager, cãci
a trecut totuºi o vreme pînã sã apuce sã se întîmple ceva ;
probabil cã localnicii Kikuyu le trimiseserã de veste neaºteptaþilor
musafiri cã vor fi acceptaþi la serbare. Era
împotriva legii ca Masaii sã participe la o ngoma organizatã
de Kikuyu, cãci se iscaserã în trecut destule neplãceri
de la asemenea prilejuri. Bãieþii mei de casã au venit
lîngã scaunul meu ; toatã lumea privea atent spre intrarea
în terenul de dans. De îndatã ce Masaii au apãrut, s-a
oprit cu desãvârºire dansul.
Doisprezece tineri rãzboinici Masai ºi-au fãcui intrarea
în scenã ºi, doar dupã cîþiva paºi, s-au oprit aºteptînd,
fãrã a privi nici cãtre dreapta, nici cãtre stînga, ci numai
au clipit uºor în direcþia focului. Veniserã goi, doar cu
armele lor ºi cu savantele pieptenãturi. Unul din ei purta
podoaba de cap fãcutã din piele de leu pe care o poartã
un moran pornit la luptã. O fîºie latã de vopsea roºie i se
întindea vertical de la genunchi la gleznã, ca ºi cum sîngele
i-ar fi gîlgîit pe picior în jos. Stãteau rigizi, nemiºcaþi,
cu capetele aruncate pe spate, tãcuþi ºi solemni cum
e însãºi moartea ; atitudinea lor era în acelaºi timp ºi cea
a cuceritorului, dar ºi a prizonierului. Se simþea cã veniserã
îa ngoma împotriva voinþei lor. Bãtaia monotonã a
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (133 of 339)28.01.2005 15:21:00