Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
sau fugea peste locul de dans cu un mers amplu ºi lunecat,
pe jumãtate îngenunchind ia fiecare pas ºi þinînd o
mînâ întinsã oblic ]a colþul gurii ; o fãcea probabil doar
«-'a sã concentreze sunetul, însã dãdea impresia unui mare
secret pe care-l împãrtãºea adunãrii. Omul pãrea însãºi
întruchiparea ecoului african. îºi transpunea auditoriul în
starea de fericire sau de dorinþã de rãzboi, dupã cum îi
venea, sau le stîrnea adevãrate cascade de rîs. Cînta un
cântec extraordinar, un cîntec de luptã. în care interpre-
149
tul, cred, îºi imagina cã aleargã din sat în sat chemînd
poporul la rãzboi ºi descriind masacrele ºi jaful. Cu o sutã
de ani în urmã, un asemenea cîntec ar fi îngheþat sîngele
imigranþilor albi. în general, însã, nu cînta lucruri atît de
înfricoºãtoare. într-o searã a cîntat trei cîntece, pe care
l-am rugat pe Kamante sã mi le traducã. Primul dintre
ele era o fantezie : se„fãcea cã tot grupul de dansatori
puneau mîna pe o corabie ºi navigau spre Volaia. Al doilea
cîntec, mi-a explicat Kamante, era un prinos adus
femeilor bãtrîne, mamelor ºi bunicilor cîntãreþului ºi ale
dansatorilor. Cîntecul mi s-a pãrut duios, era foarte lung
ºi trebuie sã fi descris în amãnunt înþelepciunea ºi bunãtatea
bãtrînelor neveste Kikuyu chele ºi fãrã dinþi, care
ascultau în jurul rugului din mijloc ºi aprobau totul mereu
din cap. Cîntecul al treilea era chiar scurt, dar a smuls
hohote mari de rîs din partea tuturor celor de faþã, iar
cîntãreþul a fost nevoit sã îºi ridice vocea-i stridentã pentru
a se face auzit ºi rîdea ºi el în timpul cîntecului. Bãtrînele
femei, pline de voie bunã de la cîntecul precedent,
ce reuºise sã le flateze bine, se plesneau peste coapse
acum ºi cãscau niºte guri mari, de parcã ar fi fost crocodili.
Kamante nu voia sã-mi traducã, spunea cã e o prostie
ºi nu mi-a redat decît o versiune a textului mult prescurtatã
ºi epuratã. Motivul era simplu : dupã o epidemie
recentã de ciumã, guvernul colonial pusese un preþ pe
fiecare ºobolan mort predat la biroul Comisarului Districtual
— iar cîntecul descria cum ºobolanii urmãriþi
peste tot se refugiau în paturile femeilor, ºi tinere ºi bãtrîne,
din acel trib ºi apoi ce li se întîmpla acolo. Trebuie
sã fi fost amuzant în detalii, dar mie tocmai acelea mi-au
scãpat : Kamante însuºi, traducînd împotriva voinþei sale,
nu-ºi putea reprima cîteodatã un zîmbet vag ºi oarecum
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (132 of 339)28.01.2005 15:21:00