Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
ºi alergau printre focuri, avînd drept fundal pãdurea înnoptatã.
Locul trebuia sã fie destul de mare pentru ca
fumul ºi cãldura sã nu facã sã lãcrimeze ochii bãtrânilor
privitori, dar era oricum un loc îngrãdit, ca o casã largã
ªi încãpãtoare, clãditã pentru folosul comun al tuturor locatarilor
ei.
Bãºtinaºii n-au deloc simþul sau gustul contrastelor,
la ei cordonul ombilical ce-i leagã de naturã n-a fost com-
Plet retezat încã. Ngomele ºi le þineau numai în timpul
147
lunii pline. Cînd iuna îºi dãdea întreaga ei mãsurã, atunej
ºi-o dãdeau ºi ei pe-a lor. în peisajul ce se scãlda ºi înota
prin lumina puternicã, dar atît de blîndã, ce cobora din
cer, la marea boltã luminoasã de deasupra Africii adãugau
ºi ei mãruntele lor vãpãi incandescente.
Oaspeþii veneau în grupuri mici, uneori cîte trei deodatã,
alteori cîte o duzinã sau cîte cincisprezece oameni —
toþi prieteni ce se vorbiserã sã se întîlneascã sau care ºe
cunoscuserã pe drum. Mulþi dintre aceºti dansatori veneau
pe jos chiar cîte-cincisprezece mile ca sã ajungã la
acea ngoma. Cãlãtorind mai mulþi împreunã, îºi luau cu ei
fluierele ºi tobele, astfel încît, în seara acelei mari serbãri,
toate drumurile ºi potecile din þinutul nostru rãsunau de
cîntecele lor voioase, ca o salbã de clopoþei scuturatã în
faþa lunii. La intrarea în terenul de dans drumeþii se
opreau ºi aºteptau ca cercul sã se deschidã ºi sã fie primiþi
în el ; uneori, cînd veneau de foarte departe, sau dacã
erau odraselele marilor ºefi de trib din apropiere, erau
întîmpinaþi de unul din clãcaºii cei bãtrîni, de dansatorii
cunoscuþi de pe domeniul meu, sau de aºa-numiþii paznici
ai dansului.
Paznicii unei ? ngome erau tineri de la fermã ca toþi
ceilalþi, cu misiunea în plus de a supraveghea pãstrarea
ceremonialului ºi care îºi luau însãrcinarea în serios. înainte
sã înceapã dansul, se perindau în sus ºi~n jos prin
faþa dansatorilor, cu sprîncenele încruntate ºi cu' figurile
solemne ; pe mãsurã ce dansul se înfierbînta, alergau
dintr-o parte în alta, veghind ca totul sã decurgã aºa cura
trebuie. Purtau ºi arme de temut, mãnunchiuri de nuiele
legate laolaltã, al cãror capãt ardea întruna, cãci îl vîrau
din cînd în cînd în foc. Stãteau cu privirile aþintite la
dansatori ºi oriunde dibuiau petreeîndu-se ceva, mãcar
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (130 of 339)28.01.2005 15:21:00