Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
Oile, în schimb, popoarele rãbdãtoare, fãrã gheare sau
dinþi, lipsite de putere ºi fãrã nici un apãrãtor pe aceastã
lume, îºi parcurgeau destinul, întocmai ca ºi acum, în virtutea
acelui dar care la ele e nesfîrºit ºi poartã numele
de resemnare. Nici nu mureau sub jug, precum Masaii,
nici nu se luau cu soarta de piept, ca somalezii cînd se
simþeau rãniþi, înºelaþi ori dispreþuiþi. Rãmîneau prieteni
cu Dumnezeu ºi cînd erau duºi în þãri strãine, sau puºi în
lanþuri ºi ferecaþi. Ba chiar pãstrau o anume conºtiinþã de
sine în raporturile cu opresorii lor. Fiindcã-ºi dãdeau
seama cã profitul ºi prestigiul celor ce-i chinuiau depindeau
de ei ºi numai de ei : cãci ei erau vioara întîi
ºi în vînãtoare ºi în comerþ — cu un cuvînt, ei erau
marfa. Urmînd aceastã lungã cale stropitã cu sînge ºi
udatã cu lacrimi, oile, în sufletul lor. negru ºi amorþit,
ajunseserã la un soi de filozofie ºchioapã ºi aveau o pãrere
destul de proastã despre ciobani ºi despre cîinii lor.
„Voi n-aveþi rãgaz nici zi, raci noapte", spuneau ei, „fugiþi
de colo-colo cu limbile scoase, gîfîind, n-apucaþi
noaptea sã puneþi geanã pe geanã, iar a doua zi staþi
numai cu ochi mijiþi, ºi toate astea numai din cauza
noastrã. Sînteþi aici din cauza noastrã. Trãiþi numai de
dragul nostru, nu noi de dragul vostru." Lucrãtorii Kikuyu
de la ferma mea erau în general obraznici cu Farah,
aºa cum cîte un miel o ia la fugã prin faþa cîinelui
ciobãnesc, doar ca sã-l facã sã se scoale ºi sã alerge dupã
el.
Acum se întîlneau Farah ºi Kinanjui, cîinele ciobãnesc
ºi berbecul bãtrîn. Farah se þinea drept, cu un turban
roºu ºi albastru pe cap, cu un pieptar negru brodat ºi o
robã lungã de mãtase, cãzut pe gînduri, expresie universalã
a bunei-cuviinþe. Kinanjui stãtea tolãnit în jilþul sãu
de piatrã, gol, numai cu mantia din piei de maimuþã aruncatã
pe umeri, un bãºtinaº bãtrîn, un bulgãr de pãmînt de
136
ne podiºul african. îºi acordau reciproc o anumitã stimã,
de^i, cînd nu aveau de tratat direct, potrivit vreunui ritual',
se prefãceau cã nici nu se cunosc.
Nu era greu sã þi-i. închipui pe amîndoi, cu o sutã de
ani în urmã, sau ºi mai mult, þinînd împreunã divan
asupra vreunui transport de sclavi dintre membrii indezirabili
ai tribului, de care Kinanjui ar fi vrut sã scape.
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (121 of 339)28.01.2005 15:21:00