Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
largã pe lîngã trup ºi a coborît încet din maºinã, întorcîndu-se,
printr-una ºi aceeaºi miºcare, în trecut, ca sã
împartã dreptatea în neamul Kikuyu întocmai ca în urmã
cu douã mii de ani.
Lîngã zidul de vest al casei era un jilþ masiv de piatrã,
iar în faþa lui o masã fãcutã dintr-o piatrã de moarã
.Aceastã piatrã avea o istorie tristã : era piatra superioarã
de la moara celor doi indieni uciºi. Dupã crimã nimeni
n-a mai avut curajul sã ia în arendã moara, care a
stat mult timp pustie ºi tãcutã, încît am pus sã mi se aducã
piatra cea mare acasã, spre a face din ea o masã, care
sã-mi reaminteascã de Danemarca. Morarii mei indieni
mi-au spus cã amîndouã pietrele veniserã peste mare tocmai
de la Bombay, pentru cã pietrele africane nu sînt
.îndeajuns de dure ca sã macine bobul bine. Pe faþa superioarã
era sãpat un anumit model ºi avea cîteva pete mari
de culoare brunã, pe care bãieþii mei de casã le socoteau
a fi lãsate de sîngele indienilor morþi ºi care nu se vor mai
ºterge în veci de veci. Masa din piatrã de moarã forma un
fel de centru al fermei mele, cãci la ea ºedeam ori de cîte
ori aveam ceva de discutat cu bãºtinaºii. Din jilþul de piatrã
aflat în spatele acestei mese eu ºi Denys Finch-
Hatton am vãzut într-o noapte de anul nou luna nouã ºi
planetele Venus ºi Jupiter adunate într-un, grup strîns,
pe cer ; era o priveliºte atît de minunatã încît nu-þi venea
a crede cã poate fi realã ºi, ce e drept, de-atunci nici
nu s-a mai repetat vreodatã.
Mi-am ocupat ºi acum locul meu, cu Kinanjui ºezînd
pe o banchetã, în stînga. Farah s-a instalat în dreapta
mea, de unde, cu un ochi atent, privea cum se adunã zecile
de Kikuyu, atraºi de vestea sosirii lui Kinanjui.
Atitudinea lui Farah faþã de bãºtinaºii din Kenya era
în sine un lucru pitoresc. La fel ca ºi podoabele sau þinuta
rãzboinicilor Masai, dacã ar fi fost de ieri, de-aialtãieri ;
dar aceastã atitudine era produsul mai multor secole de
convieþuire. Forþele ce au determinat-o cîndva au ridicat
mari edificii de piatrã, care între timp s-au nãruit, iar
azi ele sînt numai pulbere.
132
Cind ajungi pentru prima datã *n. þarã-ºi acostezi în
portul Mombasa, vei vedea, printre baobabii bãtrîni —
care n-aratã nicicum a vegetaþie terestrã, ci a structuri
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (117 of 339)28.01.2005 15:21:00