Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
tîmplãri care mi-au abãtut gîndurile de la Kaninu ºi de la
.ale lui, lãsînd, în mintea mea, problemele curente ale fermei
într-un anume plan îndepãrtat, întocmai ca ºi muntele
Kilimandjaro, care uneori se vedea de pe domeniul
meu, iar alteori nu. Bãºtinaºii tratau cu multã înþelegere
perioadele mele de absenþã mintalã, de parcã aº fi fost de.
fapt luatã din mijlocul lor ºi mutatã într-un alt plan ; mai
tîrziu vorbeau despre ele ca ºi cum aº fi fost plecatã. „Copacul
cel mare a cãzut", spuneau ei. „Copilul meu a murit
pe vremea cînd dumneata erai la oamenii albi."
De îndatã ce Wanyangerri a fost destul-de refãcut ca
sã poatã pãrãsi spitalul, l-am adus înapoi la fermã ºi de^
124
atunci nu l-am vãzut decît întîmplãtor, la vreo ngoma sau
pe cîmp.
La cîteva zile dupã întoarcerea lui, s-au prezentat la
mine tatãl sãu, Wainaina ºi bunica lui. Wainaina era un
negru mic ºi rotofei, lucru destul de rar la bãrbaþii Kikuyu,
cãci aproape toþi sînt deosebit de slabi. Avea o barbã, rarã
ºi subþire ºi un alt semn distinctiv al sãu era cã nu te putea
privi în ochi. Impresia ce þi-o fãcea era de troglodit
mintal, care nu vrea decît sã fie lãsat în pace. Venise împreunã
cu mama lui, o femeie Kikuyu foarte bãtrînã.
Femeile bãºtinaºe se rad în cap ºi e ciudat cît de rapid
ajungi sã îþi dai seama cã acele cranii mici, rotunde ºi curate
ºi care seamãnã cu niºte nuci mai brune, sînt semnul
adevãratei feminitãþi, iar cã o claie de pãr crescutã în capul
unei femei aratã la fel de puþin distins ca ºi o barbã la un
bãrbat. Mama lui Wainaina lãsase mici smocuri de pãr alburiu
pe scalpul ei stafidit ºi astfel, întocmai ca un bãrbat
neras, dãdea impresia de neglijenþã ºi de neruºinare. Se
sprijinea într-un toiag, lãsîndu-l pe fiu sã vorbeascã, însã
tãcerea ei arunca în rãstimpuri scîntei ; pãrea încãrcatã de
o vitalitate frustã, din care fiului nu-i transmisese nici mãcar
un strop. Cei doi erau de fapt Uraka ºi Laskaro, dar
acest amãnunt l-am aflat abia mai tîrziu.
Au venit tîrºindu-ºi picioarele pînã la mine acasã într-o
plimbare nevinovatã. Wanyangerri, mi-a spus taicãsãu,
nu putea mesteca porumbul, ei erau oameni sãraci ºi
n-aveau fãinã, nici vacã pe care s-o mulgã. Nu voiam eu,
pînã se lãmurea cazul bãiatului, sã-i dau cîte o gurã de
lapte de la vacile mele ? Altfel nici nu ºtiau cum or sã-l
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (110 of 339)28.01.2005 15:21:00