Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
Mereu despre neamul Kikuyu Farah vorbea pe un ton
arogant. „Nevestele Masailor", a continuat el, „nu fac
copii. Se mulþumesc ºi cu copii Kikuyu. Ba chiar îºi furã
o mulþime de copii. Totuºi acest Kabero, el o sã vinã înapoi
la fermã cînd o sã fie mare, pentru cã n-o sã-i placã sã
trãiascã aºa cum trãiesc Masaii, sã se tot mute dintr-un
loc în altul. Aceºti Kikuyu sînt prea leneºi pentru aºa
ceva."
De la fermã, dispariþia tragicã a tribului de Masai de
pe celãlalt mal al rîului putea fi urmãritã cum progreseazã
de la un an la altul. Erau un neam de luptãtori care fuseserã
opriþi sã lupte, niºte lei muribunzi cu ghearele tãiate,
un popor întreg emasculat. Li se luaserã suliþele, ba
chiar ºi scuturile lor mari ºi împodobite, iar în Rezervaþia
de Animale leii le fugãreau turmele de vite. Odatã, la
fermã, aveam trei tauri tineri ºi am pus sã-i jugãneascã
pentru a-i înhãma la pluguri ºi la cãruþe ; mai tîrziu au
fost închiºi în curtea atelierului. Aici, într-o noapte, simþind
mirosul de sînge, hienele au venit ºi i-au omorît.
Aceasta, m-am gîndit, va fi ºi soarta tribului de Masai.
119
„Nevestei lui Kaninu", îmi spunea Farah, „îi pâre rãu
sã-ºi piardã copilul pentru atîþia ani."
Nu am trimis dupã Kaninu, cãci nu ºtiam cît pot sã
mã încred în informaþiile lui Farah, dar prima datã cînd
l-am vãzut pe bãtrîn învîrtindu-se prin preajma casei mele,
am ieºit afarã sã îi vorbesc. L-am întrebat : „Kaninu, spune-mi,
Kabero trãieºte ? E la Masai ?" Pe. bãºtinaº nu-l
vei surprinde niciodatã nepregãtit, indiferent de reacþia ta
º-i Kaninu a izbucnit imediat în lacrimi de dorul fiului sãu
pierdut. O vreme l-am ascultat ºi l-am privit în tãcere.
Apoi i-am mai spus : „Kaninu, cheamã înapoi pe Kabero.
Sã ºtii cã nu va fi spînzurat. Mama lui o sã-l þinã cu ea la
fermã". Nu se oprise din lamentaþie ca sã mã asculte, dar
cred cã a reþinut cuvîntul „spînzurat", cãci vaietele sale au
devenit mai grave ºi Kaninu s-a cufundat în descrierea a
ceea ce promitea sã devinã Kabero ºi cum, dintre toþi
copiii sãi, acesta-i fusese fiul preferat.
Kaninu avea o droaie de copii ºi de nepoþi ºi, cum satul
lor era atît de aproape de casa mea, toatã ziua, ca sã
spun aºa, îi aveam sub ochi. Printre ei se numãra ºi un nepoþel,
fiul uneia din fiicele sale cãsãtorite în rezervaþia
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (105 of 339)28.01.2005 15:21:00