Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
stare sã-þi poarte picã. Ei ne poartã tuturor o duºmãnie
care nu se va ºterge decît odatã cu dispariþia tribului
însuºi.
Prejudecãþi de nici un fel n-au triburile Kikuyu, Wakarnba
ºi Kavirondo. Ei nu þin seama de nici un cod moral.
Sînt convinºi cã cei mai mulþi indivizi sînt în stare de cele
mai stranii lucruri, de aceea nu reuºeºti sã-i ºochezi deloc,
chiar dacã-þi dai silinþa. S-ar putea spune cã doar pentru
un Kikuyu sãrac sau pervertit are vreo importanþã dacã îi
faci ceva ºi anume ce. Lãsaþi în voia propriei lor firi ºi a
Iradiþiei poporului lor, ei vor privi activitãþile noastre ca,
pe acelea ale naturii. De judecat nu ne judecã, în schimb
sînt foarte fini observatori. Iar suma observaþiilor lor determinã
felul cum le apãrem, cu un renume bun sau cu
unul prost.
Europenii foarte sãraci sînt, în aceastã privinþã, la fel
ca ºi Kikuyu. Ei nu te judecã, ci te evalueazã. Dacã le placi
sau te stimeazã cît de cît, o fac în acelaºi fel în care oamenii
îl iubesc pe Dumnezeu ; nu pentru ceea ce le faci, nu,
nicidecum, ci pentru ceea ce eºti tu.
Intr-o zi, rãtãcind prin spital, am vãzut trei pacienþi
noi, un bãrbat foarte negru, cu un bandaj mare ºi gros la
116
cap, ºi doi bãieþi ; toþi trei aveau pansamente la gît. Unul
din sanitarii de gardã în salon era un cocoºat, împãtimit
povestitor, cãruia-i fãcea mare plãcere sã îmi prezinte cazurile
cele mai ciudate din spitalul sãu. Cum m-a vãzut cã
mã opresc alãturi de paturile acestor noi veniþi, s-a apropiat
de mine ca sã-mi spunã povestea lor.
Cei trei erau nubieni ºi cîntau în fanfara regimentului
de Puºcaºi Regali Africani, soldaþii negri din Kenya. Bãieþii
erau toboºari, iar bãrbatul cornist. Acesta din urmã
se lansase, la viaþa lui, în multe controverse aprige, pierzîndu-ºi
capul de tot atîtea ori, cum îndeobºte se întîmplã
cu bãºtinaºii. Mai întîi a tras cu puºca în dreapta ºi-n stingã
peste clãdirile cazãrmii, iar, cînd încãrcãtorul s-a golit,
s-a închis împreunã cu cei doi bãieþi în coliba sa de tablã
ondulatã ºi acolo a încercat sã le taie gîtul, apoi sã ºi-l
taie pe-al sãu. Sanitarul regreta cã nu-i vãzusem sãptãmfna
trecutã, cînd i-au adus ºi erau plini de sînge, de ai fi zis
cã au murit. Acum se aflau toþi trei în afarã de orice pericol,
iar criminalul se liniºtise ºi îi venise mintea la cap.
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (102 of 339)28.01.2005 15:21:00