Vol. 6 - University of New Mexico - Gallup

Frate cu meridianele şi paralelele – vol. 6
. .
stejar alb (care forma păduri întinse în acel ţinut), preluată de
arabi cu expresia „Abu al-Qurq”, ceea ce în dialectul maurilor
însemna „Ţinutul stejarilor”. Deci, iată cum un nume cu
aparentă sonoritate franceză, ALBUQUERQUE este un
„paradox toponimic” american: provine de la romani, pe filiera
arabă, apoi spaniolo-portugheză, predat de coloniştii spanioli
americanilor anglofoni, care l-au „şlefuit” în „Albuquerque”,
deci scris ca în portugheză, dar l-au pronunţat nu ca în
spaniolă, albucherche, ci ca în engleză – elbăcărchi!
Dar paradoxul toponimic nu s-a terminat cu asta, pentru
că, în timp, oraşul vechi, Alburquerque, a fost numit de către
localnici şi după numele parohiei sale: întâi, San Francisco de
Alburquerque, nume dat iniţial de guvernatorul provinciei Noul
Mexic, apoi, după numele pe care i l-a dat chiar viceregele Noii
Spanii (din perioada 1702-1710), ducele de Alburquerque, în
cinstea regelui Filip al Spaniei – San Felipe de Neri; „noii
mexicani” i-au spus apoi localităţii lor şi San Felipe de
Alburquerque.
Iar ca să fie tacâmul complet, „spaniarzii” (oameni
originari din Spania) i-au dat şi un nume nebisericesc, pur
geografic: Bosque Grande (Pădurea Mare, în limba spaniolă).
Desigur, oraşul american Albuquerque este înfrăţit cu
oraşul spaniol Alburquerque (pronunţie spaniolă
alburcherche). Bineînţeles, adevăraţii americani, „indienii”
(pieile roşii), pe care coloniştii spanioli i-au găsit aici, au dat şi
ei un nume indian oraşului creat de spaniarzi: în limba navajo
(a tribului indian american cu acelaşi nume) oraşul
Albuquerque este numit, în stil caracteristic, descriptiv,
Bee'eldííldahsinil, care se traduce astfel: „Locul unde este
atârnat sus un clopot mare”.
Cum limba navajo este una foarte grea, motiv pentru
care a şi fost folosită cu mare succes de către armata americană
pentru transmiterea cifrată a mesajelor în timpul celui de-Al
– ––– 63 ––– –
. .