Vol. 6 - University of New Mexico - Gallup

Frate cu meridianele şi paralelele – vol. 6
. .
- zborul analitic = realizat datorită sustentaţiei
(portanţei) dezvoltată de aripa fixă în mişcarea avionului
produsă de elice, având principiul „Fără viteză, nu există
zbor”;
- zborul sintetic = în care portanţa şi viteza sunt
realizate (ca la păsări) numai de către aripi – aparat de
zbor cu aripi mobile (elicopter).
După repararea aeroplanului, numit acum Vuia I bis,
aviatorul român a efectuat în anul 1906 mai multe încercări de
zbor, cu rezultate modeste (cea mai bună performanţă: zbor de
24 m lungime, la înălţimea de 2,5 m, cu viteza de 20 m/s,
încheiată cu o cădere în picaj, care a distrus elicea. Inventatorul
a înţeles că centrul de presiune al aeroplanului era prea în spate
şi că era nevoie şi de o cârmă orizontală. Era însă necesar şi un
motor mai performant.
Modelul Vuia II avea un motor cu benzină francez
(numit „Antoinette”, cu 8 cilindri în V, 25 CP) şi o cârmă
orizontală frontală. Cu acesta, a realizat în anul 1907 un zbor
de 100 m lungime (reamintim că în anul 1905, Wilbur Wright
realizase în S.U.A. un zbor uluitor cu lungimea de... 39 km!).
În perioada 1918-1922, Vuia a brevetat două elicoptere,
primul fiind acţionat de forţa musculară a pilotului.
De la ceasuri, la avioane: danezul zburător!
Jacob Christian Hansen Ellehammer (1871-1946),
ceasornicar şi inventator, Danemarca: la 12 august 1906, în
Insula Lindholm, din nord-vestul Danemarcei, a efectuat „al
doilea zbor european”, cu aeroplanul Denmark II. Acest
aeroplan era un biplan cu anvergura de 6 m, cu aripă
triunghiulară, din pânză, întinsă pe un cadru metalic din ţeavă,
dotat cu un motor în stea (invenţie proprie) cu benzină (3
– ––– 47 ––– –
. .