Vol. 6 - University of New Mexico - Gallup

Florentin Smarandache
. .
decât aerul, al cărui proiect, el l-a prezentat în cadrul unei
conferinţe ţinute la acest aeroclub.
În februarie 1903, el se adresează Academiei de Ştiinţe
din Paris, dar aceasta a considerat că proiectul avocatului
român este utopic şi l-a respins cu următoarea motivaţie:
Problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult
decât aerul, nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis.
(Amintim că toate încercările făcute în Lume, începând
din anul 1874, cu aparate de zbor mai grele decât aerul,
eşuaseră: nu se reuşise realizarea un zbor stabil şi controlabil).
Totuşi, Traian Vuia nu se descurajează şi brevetează, în
august 1903, aparatul de zbor, numit „aeroplan-automobil”, a
cărui construcţie o începuse în iarna 1902-1903, dar care
avansa lent, din cauza lipsei banilor. În anul 1904, a inventat,
pentru avion, un motor uşor, cu acid carbonic, pe care l-a
brevetat în Marea Britanie (era un motor tip Serpolet, cu 4
cilindri, 25 CP, modificat pentru a funcţiona cu acid carbonic).
În decembrie 1905, inventatorul a terminat construcţia
avionului său, numit Vuia I, şi a început testele, testându-l ca
automobil (adică, a demontat aripile avionului), pentru a se
familiariza cu conducerea acestuia.
Modelul Vuia I era un monoplan construit din tuburi de
oţel îmbinate cu manşoane, aripile fiind din pânză de in
impregnată, cu o elice de tracţiune cu două pale, motor cu acid
carbonic, cu cârmă verticală posterioară şi cu un tren de
decolare-aterizare cu patru roţi de bicicletă. Rezervorul avea
doar 10 litri de acid carbonic, motiv pentru care motorul nu
putea funcţiona decât trei minute. Avionul avea următoarele
caracteristici: anvergura – 8,70 m, lungimea – 5,65 m,
înălţimea – 2,90 m, greutatea – 195 kg (cu cele 56 kg ale
pilotului, ajungea la 251 kg), puterea motorului – 20 CP la 450
rotaţii pe minut.
– ––– 44 ––– –
. .