Vol. 6 - University of New Mexico - Gallup

Frate cu meridianele şi paralelele – vol. 6
. .
decolare de pe sol plat, alunecând pe o şină de lemn (avionul
nu avea roţi, ci... tălpici!), cu un vânt frontal de 9 m/s.
Aparatul de zbor, construit de ei, din lemn de molid şi
muselină (ţesătură din bumbac), biplan cu anvergura de 12,3
m, a fost numit Flyer (Zburătorul), cântărind 274 kg. Nu avea
scaun pentru pilot, care stătea întins pe burtă, perpendicular
pe aripa inferioară, pentru a reduce frecarea cu aerul. Avea
motor cu benzină, construit din aluminiu, fabricaţie proprie (82
kg, 12 CP), şi 2 elice de împingere, confecţionate manual din
lemn curbat, rotindu-se în sensuri contrare (montate în spatele
motorului, deci înapoia aripilor, acţionate cu lanţuri de
bicicletă). Avionul nu avea fuselaj (corp), ci doar aripi, un
stabilizator biplan frontal şi o cârmă posterioară, formată din
două planuri verticale, acestea fiind prinse cu nişte lonjeroane,
de cadrul pe care era fixat motorul.
Noutatea tehnică a fost un dispozitiv care, acţionând
nişte cabluri, producea încovoierea aripii, ceea ce permitea
manevrarea avionului nu doar prin cârmă, permiţând controlul
zborului pe trei direcţii.
Primul zbor, pilotat (în urma tragerii la sorţi) de către
Orville, a durat 12 secunde, având o lungime de 36,5 m, la o
înălţime de circa 3 m. Celelalte zboruri au avut lungimi şi
durate din ce în ce mai mari, ultimul – efectuat de către Wilbur,
a durat 59 de secunde şi a avut lungimea de 260 m.
Din cauza lipsei roţilor la trenul de decolare-aterizare
(Fraţii Wright credeau că astfel câştigă timp de zbor şi
economisesc combustibilul), aterizarea era foarte dură,
zdruncinătoare, punând în pericol integritatea avionului, de
multe ori producându-se avarii. La a patra aterizare, aparatul sa
avariat, l-au reparat, dar la o nouă încercare de zbor, o rafală
puternică de vânt a produs o avariere atât de puternică, încât nu
a mai putut fi reparat.
– ––– 41 ––– –
. .