Vol. 6 - University of New Mexico - Gallup

Frate cu meridianele şi paralelele – vol. 6
. .
b) septembrie 1891: aparatul său de zbor a trezit
interesul Armatei şi se spune că Ministerul de Război a admis
ca Éole să fie testat în cazarma din Satory, lângă Paris, la sud
de Versailles, unde s-ar fi executat două zboruri, unul de circa
100 m, iar celălalt – de circa 50 m; la al doilea, aparatul s-a
zdrobit de nişte căruţe militare aflate în apropierea pistei (se
pare, tot din cauza dezechilibrării); totuşi, Ministerul de Război
a aprobat finanţarea unui model îmbunătăţit, mai puternic (a
cărui construire a început în luna mai 1892) – Avion II (numit
şi Zéphyr), al cărui motor cu aburi era mai uşor (doi cilindri, 20
CP), dar care nu a mai fost terminat (devenind secret militar,
nu se cunosc amănunte, însă inventatorul a pretins, spre
sfârşitul vieţii sale, că ar fi efectuat cu acest aparat, în august
1892, un zbor de 200 m lungime, în cazarma din Satory!);
c) la 12 octombrie 1897, în aceeaşi cazarmă, a fost
testat (în prezenţa unui general) monoplanul Avion III (numit
folcloric „Liliacul” din cauza „aripilor de liliac”, cu anvergura
de 15 m) – un model construit în principal din lemn, iar un mic
număr din componentele sale erau din oţel, alamă, aluminiu şi
mătase, cu două motoare cu aburi (fiecare motor având 30
CP), cu două elice de tracţiune din bambus cu patru pale,
situate în faţa aripilor, cu două locuri (Armata ceruse ca
aparatul de zbor să aibă şi un loc pentru observatorul militar,
dar la testare, acesta nu a urcat la bord), cu coada manevrabilă
prin pedale, cu tren de decolare-aterizare cu trei roţi, cea
posterioară fiind manevrabilă. Ulterior, Ader a declarat că a
simţit cum aparatul s-a desprins de sol de câteva ori, iar
generalul a admis că maşina a făcut doar câteva salturi, pe
care nu le poate considera un zbor adevărat; la 14 octombrie
1897, pe un vânt puternic, în faţa a trei reprezentanţi ai
Ministerului de Război (doi generali şi un locotenent) şi a doi
asistenţi civili, s-a făcut o testare oficială, pe o pistă circulară
trasată cu o linie albă. În anul 1910, inventatorul va relata că
– ––– 31 ––– –
. .