Vol. 6 - University of New Mexico - Gallup

Florentin Smarandache
. .
patru pale fiecare, montate în decupări în partea din
spate a aripilor, cu fuselaj lung (14 m) în formă de barcă,
cu coadă, cu cârmă (aşezată în planul vertical al cozii),
pilotat de către un voluntar numit I. N. Golubev, a fost
lansat de pe un plan înclinat – aparatul s-a ridicat de pe
rampă şi, după un scurt zbor, s-a înclinat într-o parte, s-a
prăbuşit pe o aripă, avariindu-se grav, dar după o relatare
mai târzie, care se pare a fi rodul propagandei
naţionaliste bolşevice a lui Stalin (lider sovietic al
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi primministru,
după moartea lui Lenin), se spune că ar fi
parcurs în aer cam 20-30 m; chiar dacă propaganda
sovietică a pretins că acesta a fost „primul zbor de avion
din lume”, el a fost, în fapt, un salt în aer, nu un zbor
susţinut, controlat, adevărat.
Scriind numele acestor inventatori-piloţi, mi-am amintit
de un frumos film realizat în anul 1965 de către regizorul
britanic Ken Annakin, „Acei oameni minunaţi şi maşinile lor
zburătoare”, în care era prezentat, într-un registru comic, un
concurs aviatic din anul 1910 (în era de pionierat a aviaţiei), pe
traseul Londra-Paris (de aceea, filmul se mai numea şi „Cum
am zburat de la Londra la Paris în 25 de ore şi 11 minute”), tot
farmecul aparte al filmului fiind produs de „prezenţa vie” a
celor 14 modele de aeroplane din acea epocă, reconstituite cu
minuţiozitate.
„Nebuni” contra curentului
Eroii acelui film erau piloţi, deci simpli „utilizatori” de
avioane, şi este posibil ca într-o întrecere aeriană internaţională
cu o miză substanţială pentru acea vreme, de 10.000 £, să apară
scene comice, dar dacă am cunoaşte viaţa inventatorilor acestor
„maşini zburătoare”, am constata că ar putea fi făcute nişte
– ––– 28 ––– –
. .