Vol. 6 - University of New Mexico - Gallup

Florentin Smarandache
. .
Se poate standardiza în unele ţări, înlocuind în mare
parte limba colonială, devenind acrolectă. În fază incipientă,
creola se numeşte basilectă, iar în fază intermediară se numeşte
mesolectă. Există un continuum de variante/dialecte între limba
dominantă, colonizatoare, şi creolă.
Forma pidgin de vorbire a limbii coloniale în argou şi
redusă, mulată pe structura aborigenă, se transformă în creolă
când este vorbită de la naştere de către copii (devine, deci,
limbă nativă).
De exemplu: engleza neagră locală, este vorbită de
clasa de jos – de culoare – din Statele Unite, din oraşe. Aceştia
folosesc dezacorduri gramaticale („She Talk” în loc de „She
Talks” – Ea vorbeşte), nefolosirea verbului „be” (to be = a fi) –
„They real fine”, în loc de „They are real fine” – Ei sunt bine
etc. apoi creola gullah pe coasta de sud-est a Statelor Unite ce a
împrumutat trăsături de la limbile post-africane.
Creola engleză krio, întrebuinţată în Sierra Leone,
Gambia, Guineea Ecuatorială şi Liberia.
Întâlnim şi o creolă spaniolă (papiamentu sau
papiamento) cu influenţă portugheză şi olandeză, în Aruba,
Curaçao, Bonaire.
Creola anglo-irlandeză sheldru (sau shelta) în Irlanda.
În fostele colonii spaniole, cucerite apoi de englezi, se
vorbeşte... spangleză. Analog, în Québec: frangleză (franceză +
engleză). Ba chiar în România şi la emigranţii români din SUA,
Anglia, Canada, Australia, unii pomenesc de... romgleză
(română + engleză)!
Creola iudeo-spaniolă (ladino), scrisă cu alfabet ebraic,
vorbită de descendenţii evreilor exilaţi din Spania în Evul
Mediu (1492).
Alte creole, în foste colonii, sunt bazate pe limbile
franceză sau spaniolă. O creolă franceză, de exemplu, se
foloseşte în Haiti.
– ––– 216 ––– –
. .