Vol. 6 - University of New Mexico - Gallup

Frate cu meridianele şi paralelele – vol. 6
. .
îmbrăcaţi militar au avut o reducere de 10 % – ce bine de ei! (A
fost bine şi de mine, căci eram invitat!)
Ziua de 1 Mai, numită în SUA May Day (Ziua de Mai,
care este o sărbătoare tradiţională a primăverii, cum era – şi
încă este! – „Armindeni” în România) sau International
Workers’ Day (Ziua Internaţională a Muncitorilor”, nu trebuie
confundată cu Labour Day – Ziua Muncii, sărbătoarea federală
din prima zi de luni din... septembrie!; pentru a contrabalansa
percepţia comunistă a sărbătorii, în anul 1958, la iniţiativa
Asociaţiei Barourilor Americane, preşedintele Dwight David
Eisenhower a proclamat 1 Mai drept Law Day – Ziua Legii,
care vrea să evidenţieze rolul legii în întemeierea statului şi
importanţa ei pentru societate.
Aş putea spune că şi acesta este un paradox american,
din moment ce 1 Mai a fost aleasă în anul 1889, de către primul
congres (la Paris) al Internaţionalei a II-a (organizaţie
internaţională a partidelor socialiste şi muncitoreşti), pentru a fi
sărbătorită tocmai în amintirea muncitorilor americani grevişti
care au început la 1 mai 1886 greve şi demonstraţii în toată ţara
pentru aprobarea prin lege a zilei de muncă de 8 ore (ce-i drept,
această sărbătoare mondială îi omagia şi pe muncitorii
împuşcaţi de către poliţie în zilele de 3 şi 4 mai 1886 în oraşul
Chicago, statul Illinois, S.U.A.). „Paradoxul 1 Mai american”
nu se opreşte însă aici, dacă ne gândim că atunci au murit
împuşcaţi şi câţiva poliţişti – numai unul a murit rănit de
bomba aruncată de un anarhist la sfârşitul mitingului, ceilalţi
şapte au fost împuşcaţi: câţiva muncitori aveau revolvere, dar
chiar un şef poliţist a recunoscut în presă, la adăpostul
anonimatului, că cei mai mulţi dintre poliţiştii morţi şi răniţi
(60!) au fost atinşi de gloanţele trase de către alţi... poliţişti!
Aşadar, e de înţeles de ce politicienii americani au vrut să pună
în umbră acest aspect al zilei de 1 Mai.
– ––– 17 ––– –
. .