Vol. 6 - University of New Mexico - Gallup

Florentin Smarandache
. .
englezii. În primăvara anului 1781, ploi puternice şi un
incendiu au distrus mare parte din fortificaţii şi din barăci, care,
din lipsă de resurse, nu au putut fi reconstruite şi fortul a fost
abandonat (în 1784, tratatul a fost semnat în ruinele fortului).
Muzeu viu şi preţuire pentru un general
După Războiul American de Independenţă (1775-1784),
Fortul Stanwix, rebotezat în timpul războiului Fort Schuyler, a
rămas în ruină. A fost reactivat în timpul Războiului
Americano-Englez (1812-1814), dar fiind în afara teatrelor de
luptă, a căzut apoi iar în ruină.
A fost refăcut, ca „Monument Naţional”, în perioada
1970-1977, de către Serviciul Parcurilor Naţionale din cadrul
Departamentului American de Interne – a cărui misiune este
protejarea patrimoniului natural şi cultural al SUA.
Un muzeu într-un... monument!
La intrarea în fort şi printre barăci, ne întâmpinau
persoane în costume de epocă, militari şi civili – parcă erau din
filme! Este metoda americană numită „muzeu viu”, de atragere
a vizitatorilor, care pot înţelege mai uşor viaţa din epoca
respectivă, căci „personajele istorice”, anonime, costumate
astfel, fac demonstraţii de activităţi cotidiene (vezi foto).
Viaţa în fort era grea. Militarii beau apă din butoaie.
Aveau closete de lemn. Soldaţii dormeau în barăci sau în
cazemate pentru 40 de persoane. Trăiau ca şobolanii, în beznă.
Bolile îi decimau. O dată ce te înrolai în armată, deveneai…
proprietatea Guvernului!
Ofiţerii locuiau în condiţii mai bune, până la patru
persoane într-o cameră.
– ––– 104 ––– –
. .