Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

totdeauna dragostea noastră, bunătatea noastră, aprecierea
noastră, pentru ca ei să poată creşte în atmosfera pe care am
învăţat-o din Familia divină. Ca răspuns la dăruirea noastră de
noi înşine copiilor noştri, aceştia îşi vor cinsti părinţii
ascultându-i şi arătându-le respectul lor.
Vom aduce pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt să fie
participanţi la viaţa noastră în familie. În felul acesta, vom
aduce Împărăţia lui Dumnezeu în casa noastră, ca să se facă
aici voia lui Dumnezeu cum se face în ceruri.
Grupul de părtăşie. Fiecare dintre noi ar trebui să
facem parte dintr-un grup mic (circa şase-zece persoane) în
care să studiem Cuvântul lui Dumnezeu împreună, să ne
împărtăşim problemele, să ne rugăm unii pentru alţii şi să
gândim împreună proiecte pentru extinderea Împărăţiei lui
Dumnezeu. Un grup este cu atât mai bun cu cât membrii
grupului sunt mai încrezători unii în alţii, în aşa măsură încât
fiecare să-şi poată mărturisi falimentele, greşelile, ispitele şi să
poată cere ajutorul celorlalţi pentru a birui în luptele acestea.
Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să aibă pe cineva faţă de
care să dea socoteală de tot ce face. Un grup bun poate fi locul
unde se creează această responsabilitate în faţa altor persoane.
Importanţa şi modul de funcţionare a unui asemenea grup
trebuie tratate în altă parte.
Biserica locală. În concepţia Domnului Isus, Biserica
este înainte de toate un grup de părtăşie mai larg, în care ne
adunăm să ne închinăm lui Dumnezeu, să ne hrănim sufleteşte
şi să ne zidim unii pe alţii. Aici, mai mult decât oriunde
altundeva, trebuie să urmărim crearea culturii Împărăţiei
lui Dumnezeu.
Pentru aceasta, să ne uităm mai întâi la poruncile date
Bisericii sau la aspectul comunitar al vieţii spirituale.
De pe la anul 1600 încoace a început procesul
individualizării vieţii spirituale. Au început să apară cărţi
51