Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

Toate câte le învăţăm despre cultura Împărăţiei lui
Dumnezeu în locurile arătate mai sus trebuie apoi duse în
compania noastră, la locul nostru de muncă, în şcoala în care
suntem elevi sau profesori.
În următorul stadiu, trebuie să ţintim să ducem cultura
Împărăţiei lui Dumnezeu în oraşul nostru, apoi în ţara noastră
şi apoi, în epoca aceasta a globalizării, în lumea întreagă. Abia
când înţelegem toate acestea, devenim agenţii Împărăţiei lui
Dumnezeu, prin care Dumnezeu intenţionează să-şi stabilească
Împărăţia în toate naţiunile pământului.
Aşadar, unităţile în care trebuie să implementăm
Împărăţia lui Dumnezeu şi să creăm cultura împărăţiei lui
Dumnezeu sunt: eu-individul, familia mea, grupul mic de
părtăşie, biserica locală, compania sau afacerea noastră,
serviciul nostru (fabrica, biroul, şcoala, etc.), oraşul nostru, ţara
noastră, planeta noastră. Să le discutăm ceva mai pe larg pe
fiecare.
Individul. Lucrul cel mai important pentru mine este că
am ieşit de sub cel rău, am fost născut din Dumnezeu şi am
intrat în unire şi părtăşie (comuniune şi comunicare) Cu Tatăl,
cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Nimic în lume nu este mai de preţ ca
relaţia aceasta. Primul lucru care mi se cere ca să o păstrez şi să
mă adâncesc în ea, este să-mi fac timp pentru Dumnezeu, prin
citirea Cuvântului, meditaţie, dialog cu Dumnezeu. În al doilea
rând, mi se cere să umblu în lumină. Orice păcat (ascultare de
cel rău) este o trădare a Majestăţii şi a Preaiubitului meu şi în
acelaşi timp este o infectare a fiinţei mele cu otrava celui rău.
Din partea mea este un act de lipsă de înţelepciune; este o
nebunie!
De aceea, înainte de toate trebuie să am în mine
trăsăturile pe care le-am descoperit în Sfânta Treime: bunătatea
care este atentă la cei din jurul meu, adevărul (credincioşia faţă
de cuvântul dat), dragostea care se dăruie şi smerenia care mă
face să caut foloasele celor din jurul meu (altruism).
49