Manifestul Imparatiei lui Dumnezeu, Iosif Ton

Trăim într-o societate din care a dispărut conceptul de
păcat. A dispărut şi ruşinea. Marea majoritate a oamenilor
aleargă după câştig, după îmbogăţire, cu orice preţ. A-i înşela
pe alţii („a le trage o ţeapă”) se consideră a fi „înţelepciune”,
sau, cel puţin, „inteligenţă”. Un preot membru al Parlamentului
României, care se milogeşte spunându-le colegilor lui de
Parlament, „Domnilor, furaţi mai puţin” ne dă o patetică
descriere a stării de imoralitate a societăţii noastre. Când un
candidat la primăria Capitalei promite că va legaliza prostituţia,
fumatul în locurile publice, jocurile de noroc, ca să atragă
turişti şi să facă din Bucureşti o mare atracţie pentru toată
Europa şi nu se ruşinează că singurul lucru pe care-l urmăreşte
sunt banii, avem în faţă o imagine a ceea ce a ajuns societatea
românească. În lumea afacerilor, în lumea tranzacţiilor de toate
felurile, nu mai există nici un fel de încredere în partenerii de
afaceri. Concluzia majorităţii oamenilor este că nu poţi iniţia şi
conduce nici o afacere în România fără să fii implicat în
corupţie.
Într-o asemenea societate este greu de trăit. Nu-i de mirare
să auzi români care spun: Am venit în America pentru a trăi
într-un loc în care pot să fiu cinstit! Asta nu înseamnă că în
America nu este corupţie. Este, şi încă multă. Dar, totuşi, sistemul
este de aşa natură încât cine vrea să fie cinstit poate să o facă!
A sosit vremea să facem ceva pentru societatea
românească: Să producem şi aici un sistem de afaceri, de
servicii, de muncă în care să nu mai fie nevoie de bacşiş, de
mită, de teama de înşelăciunea care este apărată de lege!
Care este reţeta pentru a produce în România un sistem
social bazat pe moralitate, pe cinste, pe corectitudine, pe
adevăr? Soluţia este să aducem în România cultura
Împărăţiei lui Dumnezeu. Naivitate? Utopie? Să ne uităm
acum la ceea ce ne aduce aici Fiul lui Dumnezeu.
47